Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Dinicu Golescu”

Dinicu Golescu, Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti, Buda, 1826

Dinicu Golescu, Adunare de pilde 1„Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti. De întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri, şi bune neravuri. De fapte istoricești şi anecdote. Tălmăcite de pre limba grecească în cea romanească de Constantin din Goleşti. Deosebită în trei părți și dată în tipar. La Buda în Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungureşti. 1826.

Dinicu Golescu, Adunare de pilde 2Patru tovarăși călătorind dinpreună, au găzduit la un birtaș, de unde vrând să plece făr’de a plăti, au început să să sfădească între ei; sluga birtașului văzându-i i-au întrebat, pentru ce să sfădesc? Ei au răspuns: căci fieșcare va să plătească unul pentru toți; și așa au hotărât să lege ochi, și pe care va pune mâna, acela să plătească; ei încet eșind afară, au și plecat; birtașul întrând îndată, sluga numaidecât l-au apucat zicându-i: că tu să plătești; birtașul cunoscând această jucărie, au răspuns, adevărat eu voiu plăti, dar din simbriia ta.

Dinicu Golescu, Adunare de pilde 3Ermis [Hermes] vrând să știe la ce cinste să află între oameni, asemuindu-se cu om, s-au dus la un săpătoriu de piatră, unde văzând statua lui Dia [Zeus], au întrebat cât este prețul, și răspunzându-i: că este un leu, au râs; apoi întrebând pentru a Irii [Herei], i-au zis: că este îndoit. Văzând în urmă și statua sa, socotind că va avea mai mult preț căci este îngerul dumnezeilor și pricinuitoriu de câștiguri, au întrebat pentru prețul ei. Pietrariul i-au zis: că de vei cumpăra pe acele doao pe aceasta ți-o dau dar.

Pilda. Așa sânt și oamenii cei cu iubire de slavă zadarnică, socotind că oamenii îi au în multă cinste în vreme ce-i socotesc de nimic.

Un cerb săcetos mergând la un izvor și bând apă, ș-au văzut umbra în apă, și cât pentru coarne s-au bucurat, căci sânt frumoase și mari, iar pentru picioare s-au întristat foarte căci sânt supțiri, și neputincioase; în vremea care la acestea socotea, s-au arătat un leu, și l-au pus spre goană; el fugând tare pe cât era loc nalt și limpede, depărtându-se scăpase, iar după ce au întrat în pădure, prinzându-se coarnele în ramurile copacilor, // și nemaiputând să fugă s-au prins de leu. Atunci văzându-și sfârșitul au zis: ticălosul eu! din partea acelora ce mă temeam că voi pătimi rău, mă izbăvisărăm, și dintr-acelea ce avem toată nedejdea mi-am pierdut viața.

Pilda. De multe ori aflându-ne în primejdii ne izbăvim de acei prieteni, la care nu avem nicio nădejde, iar aceia la care avem tot crezământul să dovedesc că sânt prădători.

Dinicu Golescu, Adunare de pilde 4Răspunsul Schithului pentru frig.

În vreme de iarnă au întrebat înpăratul Schithilor pe un despoiat, de-i este frig? el așijderea l-au întrebat, de-i este frig la frunte? și înpăratul răspunzându-i că nu; așadar, au zis, că și lui nu-i este frig, căci tot trupul este ca fruntea.

Pentru cei înbrăcați în haine scumpe.

Dioghenes viind la Olimbiia și văzând în bâlci vreo câțva tineri din Rodos înbrăcați în haine foarte scumpe, râzind au zis: că aceasta este mândrie, apoi întâmplându-să cu Lachedemonii care avea pe umeri haine foarte soiuoase, au zis: și aceasta este altă mândrie.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj.

Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, Buda, 1826

”Însemnare a călătorii meale. Constandin Radovici din Golești. Făcută în anul 1824. 1825. 1826. La Buda. În Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungar. 1826”

Cronștatd, ce-i zic Româneaște Brașov

Acest oraș este în ținutul Sibenbirghen, în județul Bârsi(i), mic și cetățuit, dar îndestul lăcuit, având peste doaăzeci de mii lăcuitori, căci este aproape de hotarăle Prințipatului Valahii, și negoțul să află în mare lucrare. Acesta să otcârmueaște cu ale sale de osibite pravile, și obiceiuri, supt stăpânirea austriecească. Și când jăluitori nu să odihnesc după hotăririle maghitratului alcătuit de Nația Săsească, pornesc jalba lor la Sibii, și de acolo nemulțumindu-să la Cluj, și de acolo iarăș de nu să vor odihni, la Vienna, de unde să dă cea de săvârșit hotărire.

Pământul acestui județ este cel mai mult cam pietros, de aceia sânt siliți a-l îngrășa cu gunoiu întoți ani, […]

Golescu, Insemnare a calatoriei meleTorda.

Aceasta este un oraș mic tot în ținutul Sibenbirghen în județul unguresc, în câmpi acestui oraș Turda sânt acele trei mari Movili din vremile vechi făcute; acolo s-au omorât prea slăvitul domn Mihai Vodă viteazul în bătaia ce au avut cu Austria.

Clauzenburg. Cluju.

Acesta este cel dintâi oraș în Sibenbirghen, în județul unguresc, unde este și scaunul Gubernii, întru care ocârmuește Exelenția sa Gubernator Baronul Iojica. Într-acest oraș sânt case frumoase și mari; dar printr-acestea sânt și proaste cu un învăliș din vechime foarte urât având strașina scoasă afară din zidiri peste doaăsprezece palme, care lucru foarte mult supără frumuseța orașului, ulițele iarăș frumoase, căci sânt foarte late, o asemenea lățime într-alte orașe n-am văzut, iar pardosala tot cu pietre rătunde ca în Sibii și în Brașov.

Aciia lăcuesc mulți Domni unguri, de neam mare, care au moșii prin prejur, uni(i) cu apropiere și alț(i) cu depărtare; și bez cei ce sânt în slujbă, toți ceilalți vara o petrec

Golescu, Insemnare a calatoriei mele 2pe la moșii, iar iarna să strâng în Cluj. Acest neam de oameni este foarte iubitor de streini, measile lor sânt bogate și slobode, și cu bucurie primesc pe fieșcare, mai vârtos, pe aceia care cu îndrăzneală întră în casele lor, căci nu să prea îndatorează de politica cea multă și mincinoasă, iar norodul unguresc nu este fericit. Sânt înbrăcați prost, au lăcuință proaste, și făr de multă aveare negoțul într-acest oraș este mic, căci nu este schelă, nici drum mare de treacerea neguțătoriilor, ci tot negoțul este pe seama trebuinți(i) oroșanilor, și aciia cu deosibire să urmează toate ceale spre bună orânduiala urmări, mai vârtos mărimea școalelor. Sămănăturile ceale mai multe sânt: grâul, porumbu, ovăzul; poamele sânt tot acelea, oareș ce încep viile pe unde sânt dealuri, și pepeni negri și galbeni. Unul din veniturile ceale bune este și vânzarea cailor, căci cei mai mulți domni din toată Ungariia au erghelii la câmpuri, și grajduri foarte mari pe la moșiile lor, și scot soiuri de cai foarte buni și frumoși. Chiar eu am văzut cal de preț cinci și șasă mii fiurini hârtie, dar și cumpără armăsari străini ca de preț doazeci, triizeci mii fiurini, mai

Golescu, Insemnare a calatoriei mele 3mult vând acești cai spre întrebuințarea ostașilor, din toată stăpânirea Austrii, în Valahia și în Moldavia, și în alte locuri mai dăpărtate. Norodul să urcă până la 14000. Apa Someșul curge pe lângă Cluj. În tot ținutul Sibenbirghen sânt băi de aur, argint, aramă, ocne de sare, ape metalicești. Din Cluj și până în Oradia Mare poște zece: Andraș Haza, Bogart, Kispetri, Nireș, Fekete to, Barot Elești, Mezo Telek, Balenți, și Grosvardain.

Grosvardain. Oradia Mare.

Oraș măricel cu o cetate mică în ținutul Ungarii, într-acest oraș și între Cluj, la Satul Niereș este hotarul Ungarii de către Sibenbirghen ce-i zic latineaște Transilvania și româneaște Ardeal; lăcuitori Domni și neguțători puțini, căci și acest loc nu e de negoț, ci iar numai cât este pe seama trebuinți(i) oroșanilor, într-acest oraș sânt și trei biserici frumoase, una a Papistașilor, alta a uniților, a treia, a neuniților. Curge apa Kiorioș […]”

Sursa:  http://www.dacoromanica.ro/

Post Navigation