Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Dicționare vechi”

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică (începutul sec. XVIII)

„Cetatea Epithimiii”

„Cetatea Epithimiii”

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica 2„Istoriia Ieroglifică în doasprădzece părți înpărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită. La începătură cu scară a numerelor dezvălitoare, iară la sfârșit cu a numerelor streine tâlcuitoare.

Talif [în arabă]
4 8 40 8 300 100 10 400 = Dimitriu
20 1 50 300 5 40 8 100 = Cantemir.

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica 3Iarăși cătră cititoriu

Vii ști, iubitule, ca nu pentru cei carii într-aceste pomenite limbi pedepsiți sânt, scara acii am suppus; ce pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine, cei mai nedeprinși, lovind vrereași, ca așa a le înțălege și în dilectul strein să deprindă; că așa unul după altul nepărăsit urmând, spre cele mai adânci învățături, prin hirișă limba a noastră, a purcede, a să îndrăzni cu putință ar fi, precum toate alalte limbi, de la cea elliniasca întâi îndemnându-să, cu deprinderea îndelungă, și a limbii sale supțiiare, și a cuvintelor însămnare, ș-au agonisit, așa cât, ce va să zică, υπόθεσης, înțelege Latinul, Lehul, Italul, și alții, Hypothesis, macar că cuvântul acesta singur a ellinii numai ar fi; într-acesta chip spre alalte, învățături grele, trebuitoare numere și cuvinte dându-le, a le moldoveni, sau a le români silește. În moldovenie ellinizește, și în ellinie moldovenisește.

Însă cu atâta îndestulit să nu fii, foarte bine cunoscând pre Dumnădzău, a toate darurile deplin dăruitoriul, amândoi noi a-l ruga rămâne, că toată învățătura Loghicăi pre limba noastră, în curând să videm; carea învoind Puternicul, în curând de la noi o nădăjduiaște.

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica 4Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare

A.

Avocat (lăt.) – Cela ce trage pentru altul pâra cu plata.
Agonia (el.) – Lupta care face trupul cu sufletul în ciasul morții.
Acolythos (el.) – Și așa urmând, în urmă, mai apoi.
Activitas (lăt.) – Făcătoriia, lucrarea lucrului.
Alaiu (tur.) – Petrecanie, tocmală de oaste, șicuire.
Allofilii (el.) – Cel de alt niam. Streinii.
Anangheon (el.) – Atâta de treabă, cât fără dânsul a fi, nu poate.
Anatomic (el.) – Cela ce știe meșteșugul mădularelor trupului, despicătoriu de stârvuri.
Anthrax (el.) – Piatră scumpă roșie, rubin mare. Carvuncul.
[…]”

Sursa foto: Integrala manuscriselor Cantemir. Vol. VII. Istoria Ieroglifică. Manuscris facsimil inedit, 2010.

Lexiconul slavo-român întocmit de Mardarie de la Cozia (1649)

Lexiconul lui Macarie 1

Ms. rom. B.A.R. 450.

Lexicon slaveno-vlașeskâi.
I imen tlăcovanie
(Lexicon slavo-românesc și tâlcuirea numelor)

Az – eu
A – glas de jale
A – la număr de doi nâși, pre dănși
Abie – aciiași
Agă – glas de jale
Agneți – mielul
Aki, iako bi – ca cum ar fi?
Alkanie – flămânzire
Alciba – foamete
alciu – mi iaste foame

Nota finală a autorului (în slavonă)

Nota finală a autorului (în slavonă)

Acest Lexicon l-am scris eu mult păcătosul monah Mardarie, pisar, cu porunca și cu binecuvântarea părintelui nostru chir Ștefan, egumenul de la sfânta Mănăstire Cozia, unde este hramul Sfânta Treime, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Matei Basarab, mare voievod, și în zilele arhiepiscopului și mitropolitului chir Ștefan a toată Țara Ungrovlahiei, la anul 7157 (=1649). Și s-a sfârșit în luna lui mai 22 zile.”

Sursa facsimilelor: Grigore Crețu, Mardarie Cozianul. Lexicon slavo-românesc și tâlcuirea numelor din 1649, București, 1900.
Sursa traducerii însemnării autorului: Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești. B.A.R., 1-1600, București, 1978 (pe Dacoromanica).

Copie manuscrisă de la Sankt Petersburg (circa 1670). Fotografie după microfilmul de la Arhivele Naționale ale României - București.

Copie manuscrisă păstrată la Sankt Petersburg (circa 1670). Fotografie după microfilmul de la Arhivele Naționale ale României – București.

„Lexicon ce se zice cuvinte pe scurt alese din limba slovenească pre limba rumănească.”

Anton-Maria del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, Veneția, 1718

Anton Maria del Chiaro - Istoria delle moderne rivoluzioni della Valacchia, Venetia, 1718

Anton Maria del Chiaro 1„În limba lor ei îşi zic români (Romuni), patriei lor, adică Valahiei, Țara Românească (Tzara Rumaneasca), iar limbii, limba românească (Limba Rumaneasca), şi cu drept cuvânt, căci dacă e vreo îndoială că valahii sunt urmaşii coloniştilor romani, limba lor înlătură acea îndoială, şi convinge, că valaha nu este alta decât o directă şi curată derivaţie din idiomul latin. Limba valahă totuşi conţine şi cuvinte turceşti, greceşti, slave, ungureşti etc., dar trebuie ţinut seamă de vecinătatea ţărilor, şi de relaţiile ce au avut valahii cu acele popoare […] Din cauza continuelor asupriri, au devenit atât de deprimaţi şi nepăsători, că o bună parte din locuitorii ţării, disperaţi, au părăsit căminurile, găsindu-şi adăpost în Turcia de dincolo de Dunăre, sau în Transilvania, unde numărul lor e chiar mai mare decât al Țării Româneşti. Trecerea în Transilvania prin trecătoarele munţilor nu e prea grea, dar căderea unui refugiat fără paşaport în mâinile păzitorilor, cari în Valahia se numesc plăieşi, ar însemna inevitabila pierdere a vieţii. Toată Valahia e o ţară deschisă, fără întăriri, fără cetăţi şi fără înconjur de ziduri. Bucureştiul este actualmente reşedinţa obicinuită a principelui şi e oraşul cel mai frecventat. El e situat într-un loc foarte jos şi mocirlos, şi ar fi cu totul impracticabil din cauza noroiului, dacă de o parte şi de alta ale străzilor sale principale, nu s-ar fi pus scânduri groase de stejar, în formă de punte […]

Anton Maria del Chiaro 2Capitolul II. Obiceiurile valahilor

Valahii sunt de un temperament vioi, voinici şi rezistenţi la oboseală, şi obişnuiţi din copilărie cu călăria. De multe ori am remarcat curiosul spectacol, cum băieţi între 7-8 ani, călări, conduceau grupe de cai la adăpat, iar dacă vreun cal se abătea din grup, băiatul îl striga rechemându-l cu înjurături triviale, iar dacă nu izbutea, începea să plângă continuând totuşi pomelnicul de înjurături obscene, fără însă să cunoască înţelesul lor. În popor părinţii însă-şi deprind copiii cu înjurături, şi se delectează când aceştia descurcă primele silabe din expresii triviale, măgulindu-se chiar când combină noi înjurături. În timpul celor 7 ani de şedere în Valahia n-am avut ocazia să aud ca cineva să fi fost pedepsit pentru înjurături, fie de către instanţele judiciare sau de cele bisericeşti. În general valahii nu prea sunt evlavioşi, totuşi nu uită să-şi facă cruce ori de câte ori trec dinaintea unei biserici, ori a unei icoane, şi sunt atât de riguroşi observatori ai zilelor de post, că nici nu vor să audă de scutirea lor în timpul unei boli sau altei nevoi; de aici convingerea lor că ne pot ataca pe noi, catolicii, imputându-ne uşurinţă în nepăzirea posturilor, şi considerându-se de buni creştini […]

Anton Maria del Chiaro 3Spânzurătoarea se află într-un loc, la o jumătate de poştă afară din oraş, numit Târgul de afară şi aci se ţine bâlci de două ori pe săptămână: Miercuri şi Sâmbătă condamnatul e condus pe jos, până la acel loc, iar celor întâlniţi în cale, le strigă: iertaţi-mă, fraţilor, iar aceştia îi răspund: iertat să fii. Din crăşme, femeile îi iesă în cale cu vin, îndemnându-l să bea pentru a nu simţi tortura morţii, iar mama sau soţia condamnatului care-l însoţesc şi asistă la moartea lui, îl îndeamnă şi ele, aşa că nenorocitul nu-şi prea dă samă la ce moarte e sortit. Cei condamnaţi pentru furt sunt purtaţi prin uliţele populate, şi cu dugheni, legaţi câte doi de braţe, bătuţi cu biciul şi obligaţi să strige aşa se cuvine celui ce fură şi să strige singuri delictul comis.”

Dicționar român-latin-italian

Dicționar româno-latino-italian

Harta Țării Românești (vestul Olteniei)

Harta Țării Românești (vestul Olteniei)

Harta Țării Românești (estul Olteniei și Muntenia)

Harta Țării Românești (estul Olteniei și Muntenia)

Sursa imaginilor: http://medusa.libver.gr/

Sursa traducerii: http://www.cimec.ro/

Post Navigation