Tipărituri vechi

românești sau despre români

Paralelismul omului și al femeii (după Johann Kaspar Lavater)

Estract de fisiognomie, fisionomie și patognomică (circa 1850-1860), adaptare după lucrarea lui Lavater despre fizionomie

Din capitolul „Paralelismul (alăturarea) omului și al femeii”

„Acuș se vedem deosebirea firească ce se află între bărbat și femee.

Femeea are un gust firesc (la curățenie, la frumusețe și la simetrie (potrivitate). Este însă nenorocire că pe dânsa o atrage și o înșeală prea mult aparința (ceea ce este din afară) lucrurilor nelăsând-o se prețuiască meritul lor din năuntru.

Omul se gândește și femeea simte, puterea unuia constă în chipzuire; iar a celiilalte în simțiment.

Puterea ce femeile adesea esersă, numai printr-o căutătură, printr-o lacrămă sau vreun suspin, este mai tare și mai absolut decât a bărbaților…

Între virtuțile femeilor, se pot număra, simțibilitatea, frăgezimea de inimă nescursă, o ardoare de atașament (alăturare) care ajunge, de multe ori, pănă la eroism (vitejie).

Fisionomia femei poartă întipărirea unei sfințenii inviolabile pe care, omul cel onest, face o datorie a o respecta.

Femeile, fiindcă din causa constituțiunii lor se întărâtă lesne, fiind puțin deprinse a se gândi, a raționa și a deosebi bine adevărul, în sfârșit, fiind atrase de simțimentul lor cel natural, se fac foarte lesne fanatice sau superstițioase, din care rătăcire nimic nu le mai poate întoarce.

Pentru ele amoarea cea mai ardinte și amicia cea mai divină se supun prea lesne inconstanții lor: ura acestora este implacabilă (neîmpăcată).

Spiritul omului îmbrățișează totul; iar femeea se ocupă cu amenunturi (amărunturi).

Omul admiră priveliștea unui cer neguros și turburat; iar femeea tremură, auzind bubuirea tunetelor; în sfârșit, când ploaea cade în torente și fulgerile ne nălucesc vederile în puterea nopții și întunerecul cel mai adânc, femeea plânge; iar bărbatul devine mai serios privind minunile Creatorului.

Simțimentului omului pleacă de la imaginațiune; iar al femeii din inimă.
Sinceritatea sau deschiderea inimii femeești se pare oarecum mai liberă decât a bărbatului; când însă o femee este ascunsă, niciodată nu vei pătrunde în inima ei.
În general, putem zice, făr’a greși, că sânt multe femei mai îndulginte (îngăduitoare) mai binevoitoare, crezătoare și mai modeste decât noi.
Acum să alăturăm raporturile (asemănările) fisionomice ale acestor doă sesse.
Constituția omului este mai tare; iar a femeii mai slabă.
Forma omului este mai dreaptă; iar a femeii mai mlădioasă.
Omului umblă cu un pas statornic, femeea calcă cu sfieciune.
Omul contemplă și observă; iar femeea se uită și simte.
Omul are în partagiu (este înzestrat) seriositatea; iar femeea ușurința.
Corpul omului este mai mare și mai larg; iar al femeii mai mic și mai îngust.
Carnea omului este mai tare, a femeii este mai moale.
Pelița omului este mai închisă sau mai neagră; iar a femeii mai mult albă.
Pelea omului este mai sbârcită; iar a femeii mai mult netedă.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: