Tipărituri vechi

românești sau despre români

Orânduiala lui Iosif al II-lea pentru vânătoare, Viena, 1786

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-1786„Noi Iosif al doilea din mila lui Dumnezieu ales înpăratul romanilor pururea August, craiul Ghermaniei, Ungariei, Boemiei și celelalte, Arhiduxul Austriei, Duxul Burgundiei și a Lotaringhiei ș.c. ș.c.

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-11. Stăpânii apărăturilor de vânat vor fi volnici în locurile de vânat a lor, a hrăni și a ținea tot soiul de vânat cu sărături și cu șuri de fân, sau a-l notri măcar cu ce alt chip. Lângă aceasta au voe deplină și slobozie în toată vremea anului a prinde, a înpușca, a vinde, și a să folosi cu vânatul sau sălbatecul cum le place, ca și cu al său, și ca și cu un dobitoc dumestec care este crescut în măeriște, măcar de ce vârstă să fie acel sălbatec sau mărime și greutate.

2. Fieștecare stăpân a unii vânătorii mai mici sau mai mari, are mai încolo slobozie de a prăsi și a înmulți fasani în pădurile, în luncile, sau în fariurile lor, a stârni cu cânii, a vâna și a goni epuri, și alt sălbatec în ținutul moșiilor lor […]

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-33. Gliganii sau porcii sălbateci să nu să ție, fără numai în livezi de vânat foarte bine îngrădite, ca să nu poată rumpe afară și eși. Când să să afle vreun gligan afară de livada de vânat, atuncea este slobod fieștecăruia, ori în care vreme a anului, a pușca acest feliu de fiară; precum sânt și lupii, vulpile sau alt feliu de fiiare stricătoare, și este slobod fieștecui să-l omoară măcar cu ce chip. Și când să să pue înpotrivă stăpânul vânătoriei sau vânătorii aceluiaș, atuncea trebue să să globească cu 25 de galbini pentru pedeapsa […]

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-66. A pune curse, și a întinde lațuri, și a face gropi pentru lupi, să dă cu adevărat voe fieștecui stăpân de vânătorie pe locul lui. Iară pentru ca să să ferească toată paguba și nenorocul sau năpasta, trebuie să să pue pe lângă aceste niște semne ca acele, care de la toți să să poată lua în samă, și să să poată cunoaște.

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-88. Vânătoriia cea mare, și cea mâcă să pot vinde, sau a să da în arândă după plăcere; totuș țăranii și orășenii nu să vor primi la cumpărarea sau luarea în arândă a vânătoriei, fiindcă prin aceasta numai cât s-ar da prilej, ca ei să-ș lenească iconomia, și meșteșugul lor.
oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-1515. Toate pagubele făcute de gadini sălbatece, ori să să facă acele pe locuri de vânătorie a domnului țării, sau pe locurile unui deosăbi moșinaș, în roduri de țarini, în vii, sau în pometuri, trebue îndată să să răsplătească țăranilor supuși după // măsura pagubii, ori cu întoarcerea aceiia roade ce au stricat, sau să răsplătească cu bani.

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-2424. Care leagă și prinde pe un tâlhariu de vânat dobândește 25 de galbini dar, care colac (sau summă pusă pe capul acelui tâlhariu) iarăș trebue să o plătească stăpânii vânătoriei; cărora li să cuvin și gloabele de bani, care să vor trage de pe călcătoriul pravililor vânătoriei în ținutul său.

Însă pe țărani nu trebue să să pue gloabe de bani, ci numai bătae.”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: