Tipărituri vechi

românești sau despre români

Manual pentru îngrijitorii și îngrijitoarele de bolnavi, București, 1842

Manual pentru ingrijitorii de bolnavi 1„Manual pentru îngrijitorii și îngrijitoarele de bolnavi, pentru îngrijitoarele de femei lehuse, pentru moașe și pentru mume de familie îndeobște. De F. E. Fodere. Profesor de medicină legală în facultatea de medicină din Strasburg, ș.c.l. Tradus în românește și tipărit cu cheltuiala din economiile casei spitalului Sf. Pantelimon, mai cu seamă pentru întrebuințarea școalelor din școala de moșit. Bucuresci, în tipografia lui Eliade. 1842.

Manual pentru ingrijitorii de bolnavi 2Cap 11.
Despre semnele ce deosibesc moartea cea adevărată din cea părută; și despre ceea ce are a face cinevași la aceste împregiurări.

177. Semnele și încercările care dovedesc ființa morții, sunt cele următoare:
1-iu. Stricarea trăsurilor obrazului, chipul cadaveric, cenușiu, ochii scufundați, întunericoși, și cornea cea transparentă acoperită d’o peliță.
2-lea. Trupul se recește treptat până se face ca ghiața, adică d’o temperatură ce // se pare a fi mai jos decât a trupurilor aflate împregiur.
3-lea. Toate mădulările se înțepenesc, cele patru din urmă degete se apropie unul de altul, și se încovoae, și mai totd’auna degetul cel mare se acopere de celelalte întorcându-se spre palmă.
4-lea. Foncsiile inimii, răsuflării, simțirii încetează cu totul, și toate încercările spre a le pune iarăși în mișcare, nu isbutesc.
5-lea. Daca lasă în jos falca de dedesubt, și dacă ardică pleopa cea de sus a ochiului, nici una, nici alta nu mai vine la loc.
6-lea. Daca cercetătorul pune mâna mortului între o lumânare și între ochiul său, nu poate vedea lumina prin ea.
7-lea. Daca pui o ventusă, un sinapismu, sau faci o arsătură pe orice parte a trupului mortului, nu se face nicio înflătură, nici roșață, nici bășicuță.
8-lea. Pelea frecându-se multă vreme de câte cinevași, în loc d’a se muia, se face tare ca unghia vitelor.

Manual pentru ingrijitorii de bolnavi 39-lea. Partea din năuntru a mâinilor și a tălpilor dovedește o față galbenă ce merge mereu crescând.
10-lea. În sfârșit trupul nu zăbovește a răspândi în odaea în care se află putoarea de stricăciune, ce simte cinevași în salele de anatomie, și care este o începere de ferbere putrezitoare ce nu va întârzia a veni și a complecta toate dovezile.

178. Dipotrivă moartea nu va fi decât părută și vei putea nădăjdui încă o rămășiță de viață, când se vor afla semele următoare:
1-iu. Cât de stricate să fie trăsurile obrazului la unele întâmplări, cât de searbăd să fie cel bănuit de mort, cât de întunericoși să-i fie ochii (înpotrivă la unele morți adevărate, ochii sunt sticloși), obrazul însă mai păstrează încă rămășiță de o fisionomie ce nu aduce spaimă […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: