Tipărituri vechi

românești sau despre români

Moartea lui Baba Novac (1601)

Ciro Spontoni, Istoria Transilvaniei, Veneția, 1638

Ciro Spontoni, Istoria Transilvaniei, Veneția, 1638

Baba Novac 1„În același timp fiind prins Baba Novac, căpitanul voievodului Mihai, împreună cu un preot de lege grecească, capelanul său, care în mijlocul acelor tulburări și frământări venise cu speranța de a fi acceptat în slujba împăratuluii, acum a fost acuzat că din vina sa s-au făcut numeroase incendii pe timpul când îl servea pe valah. Spre satisfacția poporului care era deja revoltat și furios și care dorea răzbunare pentru cruzimile excesive, au fost legați cu furie și duși la închisoare. Basta a depus toate eforturile pentru a-l scoate din închisoare, îndemnat de stima și considerația ce avea pentru istețul căpitan, dar nu putea să facă nimic, răspunzându-i-se că judecarea acelei cauze se va trimite adunării generale a stărilor din Dietă, fiind foarte siguri că

Baba Novac 2va fi condamnat și că autoritatea lui Basta însuși va fi fără folos, cum s-a și dovedit curând; cei doi nenorociți și nefericiți au fost de fapt condamnați să fie arși de vii.

În timp ce palatul era păzit de armată, Baba Novac cu preotul său au fost duși goi în văzul mulțimii ca să fie predați pentru acest chin pe care îl descriem aici. Au apărut țiganii (în această provincie ei servind ca executori ai justiției) și apucând corpul acelor nefericiți l-au înfășurat cu lanțuri și gâtul cu un fier gros. Le-au legat apoi toate membrele deasupra unei bârne lungi cu aceleași lanțuri; atunci, între cele două frigări s-a dat foc cărbunilor și lemnelor. Deasupra a două furci puternice în formă de frigare lungă au fost puse bârnele care susțineau corpurile nenorocite, unul de la cap, iar celălalt de la picioare, la extremitatea cărora erau două roți de lemn pe care țiganii le învârteau cu mâna și picioarele, pentru a arde încet; victimele începeau să simtă un chin cu adevărat barbar și inuman; rănile cauzate provocau plânsete amare și strigăte ascuțite ce străbăteau aerul, iar unde focul produsese deja răni mai mari, acolo se arunca apă proaspătă pentru a stârni și mai mare chin și pedeapsă mai îndelungată membrelor nenorocite, suferința fiind cu atât mai mare cu cât cele mai multe dintre arsuri sângerau. Preotul înarmat cu o răbdare lăudabilă, cu cuvinte de îmbărbătare, spuse în limba greacă, l-a consolat pe nefericitul Novac care slăbea de pe urma arsurilor intense. Astfel timp de o oră și jumătate au făcut din ei un spectacol și suferind ambii atât de crud au murit în cele din urmă.”

Sursa traducerii: Mihai Viteazul în conștiința europeană, vol. II, Cronicari și istorici străini. Secolele XVI-XVIII, București, 1983 (Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa foto: Ciro Spontoni, Historia della Transilvania, Venetia, 1638 (Biblioteca Digitală BCU Cluj)

Anunțuri

Single Post Navigation

2 thoughts on “Moartea lui Baba Novac (1601)

  1. Foarte crud… O.O

  2. radu on said:

    Ce ticalosi de oameni „crestini”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: