Tipărituri vechi

românești sau despre români

Floarea darurilor, Snagov, 1700

Floarea darurilor, Snagov, 1700„Floarea darurilor. Carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin, carele va vrea să se înpodobească pre sine cu bunătăți. De pre grecie scoase pre rumănie. În zâlele prealuminatului Domn Ioan Constandin Băsarabă Voevod. Cu blagosloveniia preasfințitului Mitropolitului Kir Teodosie. Cu îndemnarea și cu cheltuiala dumnealui Constandin Păh. Sarachin sin Gheorghie dohtorul Criteanul. Și s-au tipărit în shinta mănăstire în Snagov. Vă leato 7208. Msț. Iunie. De smeritul Iermonah Antim Ivireanul.

Floarea darurilor 1Păcatul nebuniei, cap. 14

Nebuniia iaste păcat împrotivă înțelepției.
Platon au zis că sânt multe feliuri de nebuni: întâi sânt nebuni în toată vremea, precum sânt aceia carii la arătare sânt nebuni; și sânt alți oarecarii nebuni în oarecarele vremi

Floarea darurilor 2și într-acele vremi sânt și aceia ca și cei dintâi; alții iarăș, măcar că pricep, iară să înlunează. Și aceștea să chiamă lunateci. Sunt și alți nebuni din oțărâre, ca și aceia cărora le lipsește mintea și aceștea sânt mii de feliuri. Sunt nebuni carii au puțină minte, și aceștea sunt de patru feliuri: întâi, ca să nu socotească în lucrurile lui, ce să facă așa, precum le vine de la inemă, fără socotință. A doao, ca să nu vază înainte într-aceia, carea poate să facă. A treia, ca să fie foarte grabnec, și să nu pohtească vreun sfat în faptele lui. A patra, iaste ca să lase aceia ce trebuiaște pentru lene, să nu o înceapă.

Și poți să asemeni nebuniia pre boul cel sălbatec, carele după firea lui uraște și vrămășaște pururea tot lucrul roșu. Și când vor vânătorii să-l prinză, să îmbracă cu

Floarea darurilor 3haine roșii și merg unde iaste boul, și îndată boul, de pohtă mare ce are ca să-i vatăme, nimic nu socotește, ci aleargă asupra acelora. Iară vânătorii fugu, și să ascundu după un copaciu, carele l-au împodobit cu roșii; iar boul, părându-i că va lovi pre vânători, lovește cu cornul atâta de tare în copaciu, cât să înfige, și nu poate să-l mai scoață și vin vânătorii de-l ucig.

Solomon au zis: Nu vorbi niciodinioară cu nebunul, pentru că nu-i vor plăcea nicicum cuvintele tale, deaca nu vei zice aceia care-i place lui.

Încă: Atâta iaste ca să vorbească neștine cu nebunul cât și cu unul carele doarme.

Încăș: Când umblă nebunul pre cale, i să pare cum câți vede sânt toți nebuni ca și dânsul.

Încă: Nebunul să cunoaște pre râs, că-i

Floarea darurilor 4sare glasul lui, iară cel înțălept râde smerit.

Încă: Mai bine să te întimpini cu un leu și cu un ursu, când le iau puii, decât cu nebunul când iaste mâniosu.

Pentru nebuniia, spun la istoriile Râmului că într-o zî au încălicat Aristotele cu Alexandru la Machedonie. Și voinicii lui, carii era pedestri, mergea zicând pre cale: Dați-vă în laturi denaintea împăratului. Iară un nebun șădea desupra unii pietri, carea era în mijlocul drumului și nu vrea să se dea în laturi din cale; iară o slugă a împăratului veni ca să-l împingă de pre piatră. Și îndată zise Aristotel acei slugi, cunoscând că acela ce șădea pre piatră era nebun, zise:
Nu clăti piatră de pre piatră, pentru căci nebunul cu adevărat nu iaste om.

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: