Tipărituri vechi

românești sau despre români

Războiul Troadei (dintr-un manuscris bucovinean, sec. XVIII)

f. 98r

f. 98r

„Și să făcu jeli în Troada pentru Viteazul Ector, plângându-l tatăl Priiam împărat și mumă-sa Ecavie și toati surorile lui, cât li să auzie glasurile în tabăra elinilor. Deci Priiam împăratul Troadii văzând atâta urgie și jeli ce-i sosi pentru moarte fiiului său, lui Ector, și pentru perire atâte oști ce să topiră cu totul, au trimis la David împăratul, la Ierusalim, să-i de oasti într-agiutor, ce nu vru să-i de nici un agiutor pentru că nu să căde jidovilor să de agiutor altor neamuri, că ei să chiema norod dumnezăesc. Alta să teme David împărat, că de ar trimite oștile sali să nu deprinză și ei a să închina bozilor după obiceiul elinilor; pentru aceasta n-au vrut să de agiutor lui Priiam împărat.

Dacă văzu Priiam, împăratul Troadii, că nu-i dedi agiutori David, împăratul Ierusalimului, au trimes la Indie, la Tain împărat, cu mari rugăminte să-i trimiță agiutori, să nu-l lasă la nevoe lui. Deci Tain împărat, priimind bucuros rugăminte lui Priiam împărat, îi dedi multi oști, tot arapi negri cu Mimnă, căpitanul său, toți cu armi bune de război, și cu elifanti, și cu lei învățaț la război.//

Și dacă au sosit la Troada, au mers Mimnă, căpitanul indienilor, de să închină lui Priiam împărat, în Troada, și văzând atâta oasti, îi păru bine și mulțămi lui Tain împăratului de Indie pentru binele ce i-au făcut. Și eșind indienii cu troedenii la război, unde-i văzură elinii așe negri și ciudați, să îngroziră, și văzură elifantii și leii cei învățați la război, foarti să spăimântară și să sfătuiră să fugă. Iară Ahilău Viteazul le zisă nu vă întristați, o, vitejilor, că lesni ne va fi într-un ceas a fugi și a dobândi nume rău, ci întâi să ispitim, să videm ce vitej sânt; și cum eșiră la margine apii Simandrului, așe să loviră oștile și să făcu război foarti cu cutremur mari, și groaznic amestecându-să unii cu alții și să tăe de-amână cât nu s-au mai tăet, nici la un război așe de când să băte ei acolo la Troada. Și periră mulți indieni și troadeni și elini, cât merge pohoi sângele lor; și să roșisă apa Simandrului de sânge și obosiră de a să mai tăe, că indienii nu știe să de dos, ci tot silie cât pute sau să izbândească, sau să piei […]”

Sursa: Leca Morariu, Războiul Troadei. După codicele Const. Popovici (1796), Cernăuți, 1924.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: