Tipărituri vechi

românești sau despre români

Răscoala ieșenilor din 1819

„Istoriea Moldovei pe timp de 100 ani pănă în dzilele noastre. Scrisă de Post. Manolachi Drăghici. Tomul II. Iașii. 1857. Tipografia Institutul Albinei.”

„Istoriea Moldovei pe timp de 100 ani pănă în dzilele noastre. Scrisă de Post. Manolachi Drăghici. Tomul II. Iașii. 1857. Tipografia Institutul Albinei.”

Din partea a VIII-a

Din partea a VIII-a

„În ace vreme să afla Agă Alecu Mavrocordat Moldovanul, pe urmă Logofăt, și Hatman unul Suțachi ginere lui Iancu Calimah, frate domnitorului, care țăpuind Iașul cu străji din toate părțile după un simplu prepus de ciumă, zapcii lor să pusesă pe prădat și nu lăsa pe nime să iasă seau să între fără de parale, încăt oprisă comunicațiea nu numai a Iașului cu țara, dar și a tărgoveților cu mahalalile și de toate cele pentru îndestularea viețuirii. Fiind lipsiți să făcusă un monopol la barieri în folosul zapciilor, dezbrăcănd oamenii pănă la piele cu prețurile ce pune obiectelor după voință și plăcere, că nime nu ave voe să cumpere de la locuitorii țării producte, afară de dănșii.

rascoala iesenilor 2Niște aseminea măsuri dar nesuferite, covărșind de la o vreme răbdarea poporului, s-au rădicat locuitorii din Tătăraș ca la 1.000 de oameni și călcănd rohatcele în picioare au întrat în tărg pe la 9 ceasuri de dimineață, unde mai adunăndu-se apoi și din oraș peste 1.000 unii cu arme alții cu pietre în mănă, au mers la Mitropolie, au rădicat pe Veniamin Mitropolitul, puindu-l în fruntea lor ca și pe toți boerii ce întălne pe uliță, s-au pornit înspre curtea domnească clocotind văzduhul de zgomotul lor și de amenințările ce făceau asupra Agăi și a Hatmanului. Calimah atunci simțind revolta aceasta după ce s-au rădicat tătărășenii, au adunat toți arnauții ogeacului cu Bim-bașa Sava, ce să pute socoti la vreo sută de oameni, și închizănd porțile, pentru că în acea vreme curtea ave porți sănătoasă de lemn în trei părți a ogrăzii, care s-au desființat la facerea cazarmiilor în domniea lui Mihaiu Voevod Sturza, s-au pus neferii la meterez, iar slujbașii cei fără arme, precum diecii de Vistierie cu emacii lor un personal de 50-60 de amploeați aflători la curte. Diecii de Divan și alți boeri de Divan, în slujbă și fără slujbă, apucăndu-i vremea acolo, cum au auzit vuetul poporului că să apropie de zidiuri au stricat ferestile și au sărit în grădina curții de la vale, de unde prin fundul grădinii pe sprăvălișul dealului despre amează s-au împrăștiet ca puii de pătărnichi, țintind cu toții spre Frumoasa și la șesul Bahluiului, acolo însă de vale oprindu-se de un gard ce dispărțe gredina de comisiea domnească, au avut truda ce mare pănă l-au trecut pe deasupra unii rămăind spănzurați de fundul ceacșărilor cu capitele în gios, aninăndu-se de parii ascuțiți a îngrăditurei, altora rumpăndu-se poalele giubelii seau a anteriilor de matasă și fluturănd în vănt

rascoala iesenilor 3ca niște bandiere feliuri de feliuri după dănșii, și ei fugănd fără de papuci care cum s-au putut înprăștie în toate părțile. După ce au sărit de pe fereastă, căutăndu-și scăparea vieții, după ce s-au văzut pe șes au înplut bordeile în țăgănimea domnească de boeri, trăgăndu-se spre Holboca ca de acolo mai lesne să poată trece peste apa Prutului. Alții însă care ave vii la podgorii ăși schimba hainele cele scumpe cu a țiganilor și o croea pe gios prin cărămidării la Zaniea sau la Bucium, în sfărșit era o turburare din cele mai grozave în tot cuprinsul orașului, ce să făce și mai fioroasă auzind clopotele răsunănd la toate bisericele din Iași trasă de insurgenții ca să rădice pe toată suflarea cu dănșii.

Agiungănd deci poporul la răspintinea uliții ce făce spre Sfănta Vinere, și întălnindu-se cu o altă mulțime ce vine despre Ciric fiind ulițele mai toate pline, s-au oprit acolo de înpușcăturile arnăuților, care începusă a slobozi focuri de cum s-au zărit fruntea poporului în dreptul Triisfetitelor, și au ucis vro 8 oameni nevinovați, aflători în gramadă, dar atunci s-au făcut feară sălbatică poporul văzind ucidere și au prins a urla strigănd porțile la pămănt și foc în tot orașul.

Mitropolitul Veniamin fiind în mijlocul lor precum s-au zis, și văzind deznedejdea ace mare a orășenilor, au îngenunchet îndată și i-au rugat să steie, făgăduindu-le că va isprăvi el toate ceririle ce ave de făcut cătră Vodă. Blăndeța deci și smereniea arhiereului în atăta au pătruns duhurile sălbatici a prostimei, încăt au potolit negăndit furiea ce aprinsă de răzbunare mulțimii și au făgăduit să-l asculte dacă să înbracă cu mijlocirea din partea lor cătră stăpânitorul țării.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: