Tipărituri vechi

românești sau despre români

Îngreonarea sau însărcinarea (1841)

Din Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, Nr. 24 din 15 Iunie 1841

Din Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, Nr. 24 din 15 Iunie 1841

„Îngreonarea

După înbrățișarea roditoare se naște în muiere acela stat, care îl numim îngreonarea, sau însărcinarea, adecă muierea nu este numai muiere, ci și mumă. Fieștecare femee poate porni greoane de la ivirea, pănă la trecerea curețeniei de lună. Semnele după care se cunoaște cum că o femee au luat în pântece, sânt de trei feliuri, adecă: puțin încredințătoare, din care însemnăm unele:

1-a Dacă pe bărbatul său, care nainte l-au iubit, nu l-ar putea răbda, sau dinprotivă, dacă mai nainte nu l-ar fi plăcut, și acuma l-ar iubi.
2-a Dacă femeia după înbrățișare ar fi foarte simțitoare.
3-a Dacă se ar schimba trăsurile feții.
4-a Dacă ar pătimi de dureri de cap, de dinți, de greață, de vărsări, sau dacă are pofte neobicinuite.

Mai mult încredințetoare sânt acestea semne:

1-a Rămânerea afară a curețeniei de lună.
2-a creșterea foalelui și a țițelor.
3-a o durere înpungătoare în țițe, aria svârcului se face mai întunecoasă, svârcurile cresc, se încoardă, și alte care se țin de moșerie.

Semnele adevărate sânt mișcarea fătului în pântece, care pe la începutul lunii a cincea se simțește. Aceasta se poate cerca dacă cu palma întinsă rece, apăsăm chitinel partea din jos a foalelui muierii greone. Dacă acestea semne se vor ivi deloc după înpreunarea înfocată, și tot vor crește, atuncea femeia se poate ținea încărcată, cu atâta mai mult dacă altfeliu ar fi sănătoasă. Deci să cuvine precum dânșii, așa și noă să îngrijim, ca să poarte fructul pântecelui său fără vătămare.

Cinstea și băgarea de seamă se cade genului femeesc în statul, prin care cetățenii lumei acestia se prenoesc și genul // omenesc de periciune se păzește. De aceia popoarele cele vechi au ținut muierile greoane în osebită vază și cinste […]

Unele dintre greoane au osebite pofte și cereri, de multe ori la lucruri grețoase și stricăcioase cum la var, la lumini de seu, la cretă, la săpun ș.a. și gândesc că dacă nu vor îndestula aceasta poftă, atuncea ar putea perde rodul. Aceasta nu e de crezut. Și numai muierile desmerdate, rău crescute, pe care nu le stăpânește mintea, ci credința deșartă și zicălile maicelor și a mătușelor, au așa urâte pofte […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Transsilvanica

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: