Tipărituri vechi

românești sau despre români

Panvalahismul în Transilvania (1843)

„Foaie pentru minte, inimă și literatură. No 2, Luni, 11 Ianuarie. 1843” (Brașov)

„Foaie pentru minte, inimă și literatură. No 2, Luni, 11 Ianuarie. 1843” (Brașov)

Panvalahismul 1„Panvalahismul în Transilvania.

Subt acest titlu publică jurnalul unguresc de la Cluj, ce ese sub numele

Panvalahismul 2Trecutul și prezentul într-un adaos la Nr. 2 un articol lung, țintitor asupra romănilor, pe care după cum făgăduiserăm îl împărtășim aici:

Cetitorii noștri negreșit că vor ceti cu mirare și surprindere acest titlu. În loc ca limba maghiară în privire constituțională să fie domnitoare în pământul unguresc, durere! că i se află vrăjmași număroși. Zicem și învățăm în geografie pământul unguresc, în care întru aceea elemântul unguresc negreșit că e cel mai puțin, nația maghiară cea mai mică; pentru că în pământul său maghiarii sănt cei mai puțini. Semețului maghiar veacuri întregi i-au păsat prea puțin sau mai nimic de limba sa cea frumoasă și puternică, ci ș-a lăsat cu o lenevire neiertată nelucrat și înțelenit pământul acela, care pentru înflorirea și bunăstarea sa națională ar fi trebuit să-l lucre cu o silință încordată. În saloanele obșteștei adunări sau și în cele de comitat, cu un cuvănt în ocărmuirea publică s-a slujit peste tot cu o limbă străină, legile, și le-a scris în aceea; lățirea învățăturilor și a cunoștințelor folositoare în școli s-au făcut într-o limbă nu națională, ci străină și din pricina aceasta de puțini înțăleasă, prin urmare cultura cea adevărată niciodată a putut fi tezaur de obște. O jumătate de veac e, de cănd s-a deșteptat nația noastră din acest somn letargic, și mai vârtos în zecimea aceast’ din urmă se silește cu un zel vrednic de toată lauda a îndrepta greșalele înaintașilor săi, și înplinindu-și datoria cea mai sfăntă ce o are către sineși, năzuiește a-și mijloci înflorirea limbii și reașezarea ei în dreptul cel firesc. Însă aceea ce veacurile n-au îndreptat, nu se poate îndrepta în vreme așa scurtă; atăta încă este lesne de priceput, cum că asemenea încercare nu poate ajunge la scop fără luptă înpotriva nenumăratelor pedeci și greutăți. Toate acele elemente dușmane, care cu naționalitatea maghiară nu se pot împrieteni, se resculară înverșunate, încăt înălțarea limbei maghiare în rangul ce i se cuvine nu se poate face fără înpotrivire și reacție cerbicoasă și stricătoare. Rezultatele acesteia sănt mișcările slavice, ilirice, săsești; de aici proveniră în Ungaria panslavismul, în Transilvania pansaxonismul și vai! acuma și niște semne ce se arată de panvalachism. Dacă toți cei cu mintea sănătoasă sănt siliți a cunoaște, cum că precum acel pămănt, pe care maghiarul și l-au căștigat șieș cu sabia, în a cărui stăpânire au întrat cu armele supuind pe deosăbitele popoară aici lăcuitoare, este al lui, tocma așa este adevăr neîndoit, cum că în privința dreptului de stat pe pământul acesta întâietatea se cuvine maghiarului și că el nu numai are dreptul, ci și datorie neiertată de a-și înălța limba sa la rang constituțional; deci el poate pretinde cu tot dreptul, ca toți străinii lăcuitori pe pământul lui, popoarele de dănsul subjugate, sau mai tărziu chiemate aici și așezate să-i învețe limba lui și toată comunicația oficială întru dănsul și între acele să curgă în limba maghiară. Într-aceea atăta încă este adevăr netăgăduit, cum că dănsul folosindu-se de acest

Panvalahismul 3al său drept și datorință neîndoită, trebuie să mai păziască și o altă datorință cătră zisele nații, care stă întru aceea, ca pe lăngă ajungerea scopului primariu naționalitatea lor să o cruță și să fie datoriu a depărta orice frecare silnică și stricăcioasă, cum și o tractare păgubicioasă producătoare de reacție, prin care el poate fi că cu apăsarea naționalității acelora ar pofti a-ș înbrăva limba asupră-le. Cruțarea cuviincioasă și dreaptă niciodată n-au fost păgubicioasă, cruțătoriul s-au folosit totdauna mai mult de aceea; mai sigur întră acela în casă, care alegăndu-și calea obicinuită îmblă domol, decăt acela, care deodată cu ușa ar vrea a da năvală. Doar nu vom greși, nici în contra adevărului nu vom păcătui descoperindu-ne acea părerea, cum că patrioții noștri cei binesimțitori, dar esaltați nu totdeauna își ținură înaintea ochilor cuvenita măsură și cruțare, și așa nici cu înțălepciunea n-au fost aliați totdeauna; prin urmare deși ei nu le-au deșteptat, au ajutat însă mișcările slavice, săsești și altele ca acestea în contra limbei maghiare, cum și căte odată o antipatie mai ageră din aceleași desfășurată […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Transsilvanica

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: