Tipărituri vechi

românești sau despre români

Anton Pann, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, București, 1853

„Nesdrăvăniile lui Nastratin Hogea. Culese și versificate de Anton Pann. București, 1853. În Tipografia lui Anton Pann.”

„Nesdrăvăniile lui Nastratin Hogea. Culese și versificate de Anton Pann. București, 1853. În Tipografia lui Anton Pann.”

Nastratin Hogea 1Un nebun făgăduește ș-înțeleptul s-amăgește

Într-o zi Nastratin Hogea ceartă cu-n vecin având
Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând;
Nastratin plecând să meargă spre a se îmfățișa
Băgă-n sân un pietroiu mare și se-mfățișe așa;
Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea,
Nastratin pe taină sânul își arăta și tăcea;
Judecătorul văzându-l că își bătea sânul plin
Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin;
După ce jeluitorul fu d-aci afară dat,
Zise lui Nastratin Hogea: scoate ce mi-ai arătat;
El scoțând îndată piatra o puse cu cinste jos
Și se trase la o parte cu chip prea politicos;
Dar ce este asta? zise judecătorul bătrân;
Este darul, el răspunse, ce ți-l arătam în sân…

Nastratin Hogea 2Haina mai mult e privită decât persoana cinstită

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chiemat
Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat,
Nuntașii astfel văzându-l, nici în seamă nu-l băga,
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;
Și după ce așezară la masă pe toți frumos,
Îl puseră și pe dânsul în colțul mesii de jos
Nastratin văzând aceasta se sculă-n grab alergă
Și la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă;
Dându-i hainele acela se-mbrăcă galant pe loc,
Puse ș-o blană asupră-și cu postav roșu de foc,
Și așa mergând el iarăși la nunta ce-a fost chemat,
Cum îl văzură nuntașii, cu cinste l-a-ntâmpinat,
Poftim, poftim Hogea-efendi, către dânsul toți zicând.
L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc făcând.
El dacă șezu la masă ș-a-ntins mâneca în vas,
Zicând: poftim, poftim blană, mănâncă ce e mai gras.
Îl întrebară nuntașii, Hogea Efendi! zicând:
Pentru ce o faci aceasta, ș-întingi mâneca, mâncând?
Pentru că, el le răspunse, eu întâi când am venit
Cu hainele cele proaste nimenea nu m-a cinstit.//
Și când v-am dat bună zioa, abia mi-a zis mulțămim,
Iar cum veniiu cu acestea, toți mi-au zis, poftim poftim.
De aceia și eu blana să mănânce o poftesc,
Că văz toți privesc la haine și persoana n-o cinstesc.

Sursa: Dacoromanica – Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: