Tipărituri vechi

românești sau despre români

Gavriil Protul, Viața Sf. Nifon, patriarhul Țarigradului (biografie și cronică a Țării Românești)

 Fotocopie după ms. 109 de la Biblioteca Academiei Române - filiala Cluj; manuscrisul a făcut parte din biblioteca lui Ștefan Cantacuzino (până în 1716).

Fotocopii după ms. 109 de la Biblioteca Academiei Române – filiala Cluj; manuscrisul a făcut parte din biblioteca lui Ștefan Cantacuzino (până în 1716).

„Decii după moartea lui [Radu cel Mare], boiarii nu să putea voi pre cine vor pune domn. Că unii zicea: să fie cesta; iar alții: ba cela; și era gâlceavă și ceartă între dânșii, după cuvântul Evangheliei ce zice: când să va înpărți casa adânsueși (?), atunci să va pustii. Și așa fiind ei înpărecheați, rădicară caznă asupra lor pentru păcatele lor, după cum zisese fericitul Nifon, și puseră domn

viata lui nifon 2în scaunul țărăi pre Mihnea, feciorul Dracei armașul. Și cum apucă domniia, îndată să dezbrăcă lupul de piialea cea de oae și-și astupă urechile ca aspida și ca vasiliscul, iar arcul și-l încordă și găti săgeți dă săgeta și sabiia și-o fulgera și mâna și-o întărea spre rane. Și prinse pre toți boerii cei mari și aleși și-i munci cu multe munci și cumplite și le lua toată avuțiia și să culca cu jupânesele lor și cu fetele lor înaintea ochilor lor. Decii unora le-au tăiat nasurile și buzele, pre alții i-au spânzurat și pre alții i-au înnecat; iar el să înbogățea și creștea ca chedrul pân’ la ceriu și-și umplea toată voia sa […]

viata lui nifon 3Decii șăzu // în scaun Vladul Vodă și veni toată țara de i se închină și-i aduseră daruri multe și să întoarsără iar cineș pre la case-și cu mare bucurie. Iară Vladul Vodă cu ajutoriul lui Dumnezău creștea întru mare bunătăți și în cinste, până cât au ținut sfatul acelui neam drept. Iară Mihnea Vodă au căzut în eresul hulei Duhului Sfânt. Că iată, cum iaste tot ținutul Apusului dă putrezește cu marele Râm în eresele sale și cum au perit al doilea Iulian călcătoriul pentru închinarea idolilor, așa și acesta pentru luptarea Duhului Sfânt, că s-au înprietenit cu ungurii și au înpletit mreje hicleane asupra tânărului Vlad Vodă și veniră asupră-i. Și deaca să loviră oștile, iară Danciul marele vornic ajută Vladului Vodă că era și el de un neam iar bun și drept, și biruiră pre oastea călcătoriului și hulitoriului Mihnea Vodă și fugiră toți rușinați în Țara Ungurească. Și veni mâniia lui Dumnezeu pre Mihnea Vodă, al doilea Iuliian, și fu rănit de viteazul Dumitru Iacșici și muri; pre carele trimisese Dumnezeu ca și pre sfântul mucenic Miercurie asupra păgânului Iulian.”

Sursa: fotocopii de la Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.
Transcriere după G. Mihăilă, D. Zamfirescu, Literatura română veche (1402-1647), vol. I, București, 1969 (pe Dacoromanica).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: