Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “octombrie, 2015”

Vasilie Popp – Despre începutul tipografiilor în Moldova (Sibiu, 1838)

Capitol din lucrarea lui Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre (Sibiu, 1838).

Capitol din lucrarea lui Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre (Sibiu, 1838).

„Despre începutul tipografiilor în Moldova.
XVII.

Tot acele pricini, care au aplecat pre Mateiu Vodă, Domnul Țării Românești, au îndemnat și pre Vasilie Lupul, Domnul Moldovii spre rădicarea tipografii(i) în cel prințipat (Num.IX) adecă rădicarea tipografiilor românești în vecinatul Ardeal și frica de întinderea dogmelor calvinești și luterănești, care să vârea prin cărțile românești, care să tipărea în Transilvania a) Adoaoa pricină să vede a fi
___________
a) Cum că l-au fost frică moldovenilor de dogmele acestor înnoitori, să vede din Cazania a 4-lea de la Dumineca lăsatului de prânz, în care ocăresc pre calvini și luterani pentru neținerea posturilor. Vezi Cazania tipărită în Iaș la anul 1643, foia 33.

Inceputul tipografiilor in Moldova 2fost emulația, care era întră Vasilie și Mateiu Voevod atâta în războiu, cât și în știință. Iar cea mai mare pricină, să vede, că au fost vestitul acela Petru Moghilă, fecior de Domn din Moldova, care pe acest timp era Arhiepiscop și Mitropolit al Kiovului, Haliciului, și a toată Rosia, care la pofta lui Vasilie Vodă, i-au trimis tipariul cu toate meșteșugurile, câte trebue la tipografie a). Minune, că lângă toate, că Moldova au avut în toate timpurile mulți bărbați învățați, totuș numărul tipografiilor nici odată nu au fost așa mare ca în Țara Românească. Pricina să vede a fi fost necontenitele războaie cu provințiile învecinate […]
____________
a) Vezi Precuvântarea lui Varlaam Mitropolitul în mai sus numita Cazanie.

Tipografia episcopiei din RadautiD. Bucovina.
Rădăuț (Radoicinum) orășăl în Bucovina.
XXVIII.

Pănă s-au ținut Bucovina de Moldova, sau pănă la anul 1777 au fost acest orășăl scaunul unui episcop din Moldova, care episcopie mai pe urmă s-au mutat la Cernoviț. Pe la anul 1744 episcopul de atunci Varlaam au rădicat în această episcopie o tipografie românească, precum adeverează următoarea carte.

Catavasiiariu tălmăcit pe limba rumânească, tipărit în tipografia cea noao a sfintei Episcopii Rădăuțului. Supt Ioann Nicolae Mavrocordato vv. Mitropolitul Nichifor, și Episcop Rădăuțului Varlaam 7252 (1744).

Vasilie Popp – Despre începutul tipografiilor în Transilvania (Sibiu, 1838)

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 1„Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre. Scrisă de Vasilie Popp, a frumoaselor măestrii, a filosofii și medicinei doctor, și C.C. Montano-Cameral Fisic în Zlatna. Sibiu, 1838. S-au tipărit la Gheorghie de Clozius.

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 2Despre începutul tipografiilor în Transilvania peste tot.
II.

Pe la începutul veacului al șaisprezecilea întinzându-se dogmele luteranilor și ale calvinilor prin toată Ungaria și Transilvania, se străduia fieștecare parte a sămâna și a lăți dogmele sale cu cât ar putea cu mai mare folos, și socotind că prin tipărirea cărților cu atâta mai lesne s-ar putea ajunge acel scopos: în scurtă vreme au râdicat 26 de tipografii,

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 3din care numai una era a papistașilor, celelalte toate, sau că era a luteranilor, sau a calvinilor a). Acești noi reformatori nu era mulțămiți, ca numai pe acelea nații, care se ținea și urma dogmele Apusului, să le tragă cătră dogmele sale, ci se străduia în tot chipul, ca și pe cei de legea Răsăritului, pe greci, sârbi, și mai vârtos pe români, carii era întinși prin toată Transilvania, și în oareșicare părți a Ungarii, a-i vâna spre învățăturile sale.

Pentru aceia începură a tipări cărți grecești, sârbești și românești, prin care amesteca învățăturile sale. Dar nu numai acești învățători prin dogmele, ce sămâna prin cărțile sale, dar însuși mai mari țării la adunările de obște, se silea în tot chipul, ca învățăturile acestora se să lățască întru toate națiile, și deosebit întră români.

În Dieta sau Adunarea Țării din 30 noemvrie 1566 articulul 36.37. aceste următoare stau însămnate: În treaba cucerii încă mai nainte cu obșteasca înțelegere s-au hotărât, ca după cuprinsul articulelor mai dinainte, propoveduirea Evanghelii (după înțelesul înnoitorilor) nici într-un feliu de nație să nu se înpedece, nici creșterea cinstii lui Dumnezeu să nu se vateme, ba mai bine toate

_________________
a) Nemethi Memoria Tipograph. Pestini. 1818. pag. 9.

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 4închinăciunile idolești, și cele împotriva lui Dumnezeu lucruri să se curăță, și să înceteze; și acum de nou s-au hotărât, ca în țara aceasta în toate națiile acest feliu de eresuri (credința Apusului și a Răsăritului) să se lapede, mai vârtos întră românii, a cărora păstori orbi fiind, povățuesc pe orbi, și așa pe sine și poporul duc spre perire. Acelora, care nu ar vrea să asculte adevărul, să poruncească Înălțimea Sa (prințul țării) ca cu episcopul și superintendentul Gheorghie să se dispută din Biblie, și să meargă la înțelesul adevărului, să se prindă, fie episcop român, preot, sau călugher, și numai de alesul episcop Gheorghie superintendentul, și de preoții prin același aleși, să asculte, iar ace(i)a, carii s-ar înprotivi acestora, să se pedepsească ca cei necredincioși țării a).”

Sursa: Biblioteca Națională a Austriei.

Pavel Vasici, Dietetica sau învățătură a păstra întreaga sănătate, Buda, 1831

Pavel Vasici, Dietetica, Buda, 1831„Dietetica sau învățătură a păstra întreaga sănătate; a domoli boalele; a se feri de primejdia morții; și a se mântui din trânsa. După prințipurile a multor doctori învățați iară mai vârtos a profesorilor săi scoasă. De Pavel Vasici-Ungurean. În mărita și vestita Universitate, carea în Peșta este, în a 5-lea an al mediținei auzitoriu. În Buda. La Crăiască Tipografia Universitatei Ungurești. 1831.

Dietetica 1127. Boala mare sau epilepsia, aceasta se poate căpăta de frică, de spaimă, de năcaz, de multă beutură, de multă curvie, și onanie, și de alte asămenea neînfrânări; subpusul acestii boale, din cât poate fi, să nu-l lăsăm sângur, ca să nu se zdrobească căzând, sâmgele că vine boala să se pună deloc la pământ, și așa cei pre lângă dânsul să nu-i facă nemica, decât să iae seama să nu se zdrobească, a deșchide deagetul mare cu toată puterea la așa oameni nenorociți este nebunie. Iară a fugi de dânșii, gândind că are Deavol în sine, este tirănie, și cea mai mare prostie.

Dietetica 2137. Turbarea. Aceasta se naște în câni, mâțe, lupi, și vulpii, însă nu deacă mâncă ciocârlii, care au zburat pănă la vântul turbat, cum zic unii, ci deacă sânt: 1. prea mulți la casă. 2. deacă nu le dăm destul să beae, și să mânce. 3. deacă-i ținem totdeauna legați, și nu-i lăsăm să-și înplinească boldul naturei. 4. deacă îi scoatem din căldură mare odată la receală, și în potrivă […]”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj.

Post Navigation