Alexandru Iliaș decide împreună cu Sfatul țării să nu închine mânăstirea Snagov Muntelui Athos (1628)
„[…] Pentru că în această vreme au venit călugării Sfântului Munte, de la sfânta mănăstire cu hramul vlădicesc al domnului Dumnezeu atotțiitorul, Pantocrator, de care fiind rugat a închina această mai sus-zisă mănăstire a Sinagogului, ca s-o dăruiesc și să fie metoh sub stăpânirea mai sus-numitei mănăstiri, celei de la Sfântul Munte Athos, împărătescului și dumnezeiescului lăcaș al sfântului Pantocrator. Pentru care lucru am făcut sfat cu toți străluciți și și iluștri sfetnici ai noștri, de asemenea și cu întrebarea tuturor celor de bun neam vlastelini ai țării noastre: s-o supunem sau să o lăsăm, după obiceiul ei, să trăiască de sine stătătoare? Din glăsuirea lor, sfatul obștei așa a ales: ca nicăieri să nu se închine această mănăstire înainte spusă, a Sinagogului, ci a o lăsa la acea de sine stăpânire a ei, pe care au înființat-o ca lege cei dintâi ctitori ai ei și întru aceasta neschimbat să se așeze. Pentru că am văzut că alți cneazi, care au fost înaintea noastră, aproape toate mănăstirile de aici cu îndrăzneală le-au dat în stăpânire și să fie metohuri închinate la Sfântul Munte și aiurea, care au fost zidite și întemeiate de alții și într-altfel de lege întocmite, acestea au fost închinate de ei lesne cu de la sine putere.
Deci văzând noi împuținarea mănăstirilor țării noastre, care să nu fie metohuri, totodată și tot mai sus-zisul sfat al celor de bun neam rugând puterea noastră stăpânitoare, în acest chip, ca să fie în pace mănăstirea de această mai sus-zisă stăpânire și de a o scăpa de a fi metoh al Sfântului Munte, căci este de ajuns cât au săturat cei de mai înainte domni Muntele Sfânt și alte locuri cu metohuri din mănăstirile țării Ungrovlahiei, am lăsat-o după obiceiul ei dintâi ca asupra ei nimeni să nu stăpânească, ci să petreacă în cea dintâi ai ei de sine stăpânire și am hotărât ca de acum să nu fie închinată metoh nicăieri […]”
Sursa transcrierii: Documenta Romaniae Historica, Seria B. Țara Românească, vol. XXII (1628-1629), București, 1969 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursă imagine: Biblioteca Academiei Române, via europeana.eu.