Tipărituri vechi

românești sau despre români

Saint-Marc Girardin, Principatele danubiene (articol din Journal des débats, Paris, 1854)

Journal des debats, Paris, 1854„O corespondență din București, acum destul de învechită, pentru că ea datează din luna lui August, care ni s-au comunicat, ne îndemânează de a judeca despre dișențata confuzie de idei și de simțiminte ce domnește în Principatele Dunărene de la retragerea rușilor și de la intrarea simulnică (totodată) a turcilor și a austriacilor. Locuitorii acestor nenorocite țări caută cu îngrijire care-i viitorul ce li s-au rezervat. Aice, ca și pretutindene, sunt dorințe și interese oposite: noi nu voim nicidecum să decidem între feliuritele partide: sunt numai două lucruri ce ne interesează în tânguirile și în dorințele moldo-românilor (Moldo-Valaques): ei voiesc să ființeze, dorință foarte firească, și ei voiesc să aibă instituții liberale, dorință pe care Franța nu poate de bună samă să condamneze pentru alții, când ea însăși le are.

Noi suntem partizanii ocupărei austriace. Ocuparea aceasta ni se pare o combinare norocită pentru viitor. Corespondența ce ni s-au împărtășit este contrarie acestei ocupații, mai cu seamă dintr-un motiv, și acesta-i că ocupația austriacă va împiedica fără îndoială organizarea unei armate moldo-române (armée moldo-valaque), pe care corespondentul nostru o crede prea lesne de format și pe care el o calculează ușor la 100.000 oameni, care ar fi, așa se crede, de un ajutor folositor pentru armatele aliate; ea ar cotrupi Rusia meridională. N-ar trebui pentru aceasta decât de a se da armatei acesteia ofițerii franțozi și englezi. Noi vedem în ideea aceasta năzuința cea necurmat manifestată în populațiile Moldo-României (Moldo-Valachie) de a se lipi de Occident. Această armată românească ar ajuta puternic de a se întemeie neatârnarea Principatelor; ea o ar representa, și noi pricepem până întrucât românii-s măguliți cu ideea de a avea o armată care să constitue țara lor. Teama ce ei au de a întâmpina pedici în puntul acesta îi face poate nedrepți și prepuitori. Și astfel ei se îngrijesc despre Turcia, pentru că ei cred că Turcia nu ar voi nicidecum organizarea unei armate românești. Ei ne întreabă, cu oarecare îngrijire, dacă Turcia nu ar mai voi să facă curat și simplu un pașalâc mare din Principatele Dunărei. Noi înțelegem prea lesne agitația spiritelor generoase în Principatele Danubiene. Incertitudinea (neștiința despre ceva) produce firește agitația. Însă trebue a se feri de dispoziția aceasta, și a căuta aceea ce-i cu putință și a se deda ei, fără a se preocupa de temeri himerice […]”

Sursa traducerii: Nicolae Isar, Istoria modernă a românilor. Edificarea statului național (1848-1866), București, 2002 (traducere preluată din Gazeta de Transilvania, nr. 93, din 20 noiembrie 1854).
Sursa foto: http://gallica.bnf.fr/

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: