Tipărituri vechi

românești sau despre români

Andreas Reinheckel, Știri noi, adevărate, despre prințul din Valahia (Mihai Viteazul), 1599

Andreas Reinheckel, Warhafftige Newe Zeitung Vonn dem Fürsten auß der Walachey, 1599„Știri noi, adevărate, despre prințul din Valahia, cum a cucerit el de la turci cinci orașe și a distrus un mare număr de sate, cătune și mori și cum a ars totul, cum a omorât un mare număr de turci și cum a eliberat un mare număr de creștini și i-a dus cu el în țara lui, totul pus în cânt. Tipărit la Neuss, de către Andreas Reinheckel, în anul 1599.

Warhafftige Newe Zeitung 1Creștini, voi, tineri și bătrâni,
ascultați ce eu acum vă spun,
ce de curând s-a întâmplat
cu prințul din Valahia,
cum vă spun eu, e-adevărat.

Că turcul de curând trimis-a
doi pași în a prințului țară,
în cea Valahie – vezi bine –
ca ei s-o cucerească-ndat,
s-o pustiască chiar cu totul.

Deci, prințul un pod nou făcuse
din țară, peste Dunăre,
să poată trece peste ea.
Acolo pașii așteptau
pe prinț a-l prinde ei sperau.

Dar prințul planul lor afla
și mai tare se mai pregătea
pe turci spre a-i întâmpina;
și când spre pod se îndrepta,
pe turci de-ndat îi și zărea.

Un pașă, precum vă spun eu,
chiar din Silistra era;
celălalt din Serbia venea.
Curând prințul îi ataca
și viața multor turci curma.

Și nu-nceta piosul prinț
viteaz să-ndemne oastea sa:
În luptă ei să nu cedeze;
chiar viața lângă ei și-ar da.
Astfel ucis-au ei mulți turci.

Iară când lupta se sfârșea
și turcii toți uciși zăceau,
câți nu scăpaseră prin fugă,
în țara lor prințul mergea,
la acel oraș, Nicopolea.

Când prințul pe drum se afla
și spre Nicopole mergea,
abia atunci veste primea
că treișpe mii de turci erau,
ba și doi pași îl așteptau,

Warhafftige Newe Zeitung 2Și încă doișpe bei măreți,
pe care prințu-i ataca
și lupta strașnic începea,
pe toată ziua se-ntindea,
iar turcul mult se-nfricoșa.

Și Domnul binecuvânta
pe prințul și pe oastea sa,
din nou să fie glorioși.
Mulți turci viața și-au pierdut;
au prins doi pași și patru bei.

Iar ceilalți turci, în acel ceas,
pe fugă repede s-au pus
și ceilalți bei asemenea.
Curând, cu oastea sa, și prințul
pleca, vezi, spre Nicopolea.

Orașul ei împresurau,
cu vitejie-l atacau
și la asalt cu toți porneau.
Și în trei locuri – vă spun eu –
zidul curând se prăbușea.

Iar când cei din oraș vedeau
că ei, creștinii, nu plecau,
să se-apere au încetat
și pentru milă se rugau,
viața lor a se cruța.

Dar asta nu le ajuta,
căci toți ce se-mpotriveau
ei toți au fost măcelăriți;
cu șase mii de case mari
orașul, fost-a cucerit.

Bogată pradă ei au luat
și multe bunuri au cărat,
apoi au și incendiat.
Orașul ei l-au tot distrus,
apoi spre Vidin ei s-au dus.

Când ei la Vidin au ajuns
orașul l-au și atacat
și-au început a împușca.
Iar turcii au cedat curând,
crezând că astfel vor scăpa.

Warhafftige Newe Zeitung 3Și când au cucerit orașul
ei pradă bună au luat;
în trei locuri l-au incendiat,
iar mulți turci ce erau acolo
au ars, c-așa le trebuia!

Prințul deloc nu obosea
și tot ce-n cale îi ieșea
îndată el și cucerea:
Plevna, Vrața și Rahova
au trebuit să se predea.

Și multe sate el a ars,
case și mori lângă oraș,
tot ce era-n acele părți.
Iar cine se împotrivea
de-ndată îl și omora.

Dar cei ce erau neam creștin,
bulgari, de-asemeni, câți erau
și care-acolo se aflau,
pe toți cu el prințul i-a dus;
dar ascultați ce am de spus:

Vreo șaișpe mii, bătrâni și tineri,
prințul cu el i-a dus curând
din țara turcului afară;
căci ei toți buni creștini erau
și Domnului îi mulțumeau.

Deci el pe ei i-a mântuit
și de la turci i-a și luat;
i-a dus apoi în țara sa,
să aibă toți tainul lor,
chiar pe tot timpul vieții lor.

Iar prințul mult s-a-nfuriat
pe turci; și-a pus atunci în gând
să-i păgubească cât mai mult
pe orișiunde ar putea;
doar Domnul de l-ar ajuta.

Au prins chiar și un bei tătar,
ce prieten bun cu turcii era;
au luat mulți cai, și steaguri chiar,
iar turcii mult s-au supărat
că astfel țara li s-a luat.

Warhafftige Newe Zeitung 4Turcii cei prinși – e-adevărat –
mărturisit-au de îndat
că turcul mult s-a-nfuriat
de paguba ce-acum v-o spun
că la Oradea s-a-ntâmplat:

Prin multe asalturi – douăzeci și unu –
el, câinele de turc, a atacat
Oradea în trei locuri.
Creștinii bine s-au apărat
Murind din turci chiar treișpe mii.

Când oastea turcă a văzut
creștinii că nu se aplecau,
pornit-au turcii iarăși toți
cu multă pagubă-napoi;
pe Domnul noi să-l lăudăm.

Creștini, voi, tineri și bătrâni,
cădeți cu toții în genunchi;
rugați-vă la Cel de Sus:
Prin fiul tău, Iisus Hristos,
ajută-ne, Doamne, amin.”

Sursa traducerii: Mihai Viteazul în conștiința europeană. Vol. 4. Relatări și presă, București, 1986 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursă imagini: Andreas Reinheckel, Warhafftige Newe Zeitung Vonn dem Fürsten auß der Walachey, Neiße, 1599.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: