Tipărituri vechi

românești sau despre români

Povățuiri pentru sătenii Moldovei la tămplare de holeră, Iași, 1848

Povatuiri pentru satenii Moldovei la tamplare de holera, Iasi, 1848„Povățuiri pentru sătenii Moldovei la tămplare de holeră.
Iașii. Tipografia Institutul Albinei. 1848.

Povatuiri pentru satenii Moldovei la tamplare de holera 1III. Despre semnele holerei.

Sămnele cele mai obicinuite a holerei sânt: slăbăciune, tremur, obosirea mânilor și a picioarelor, durere de cap cumplită, amețală, tehuire, lipsă de pofta mâncării, neodihnă, spaimă, lipsă de somn, bătae de inimă, o apăsare la lingurică, o schimbare de răceală și ferbinteală. Îndată sau curând după aceia urmează o ghiorăitură neîncetată prin pântece care se umflă și se întinde întovărășit de o greață, tăeturi grozave, cu o sâmțire de săturare și încărcare a stomahului.

Răpede izbucnește holera, care să arată prin înmulțite și scurgătoare trepădări, cu scoatere de multe umezeli apoase, zăroasă, sau verde albii care pricinuesc o ardere la șezut, și prin vărsarea unei aseminea materii fără de miros și fără de un gust, albicioasă și ameste-

Povatuiri pentru satenii Moldovei la tamplare de holera 2cată cu bucăți de flegmă. Venin obicinuit nu varsă nici de cum sau foarte puțin, răsuflarea să tot îngreue întovărășindu-se de o mare înspăimântare, stringere în piept și simțire de o zugrumare pe lângă inimă, cu oftări îndesite. În pântece să schimbă durerile cu ferbinteală și sila spre eșirea afară și varsarea crește neîncetat, cu eșirea de udu foarte puțin sau nici de cum; sătea să face nesuferită, cu o dorință aprinsă cătră apă răce, spre a-și stâmpăra arsura cea mare din stomah; neodihna se sue curând întru atâta încât bolnavul să vârcolește neîncetat, neputând sta nici o clipală liniștit. Gura se usucă, limba se învinețește ori se înălbește și gângăvește. Curând după aceia mânule și picioarele încep a se răci; să simțesc dureri și giunghiuri în ele, căror urmează smuncituri și cârcei cumpliți mai cu samă în degitele de la mâni, de la picioare, și în pulpe; acestia se lățesc pe urmă peste pântece, peste mușchii șălilor și pe partea de gios și dedesupt a coșului; vâna scade și câte odată abia se sâmte, ochii să roșesc, steclesc și se boldesc, se acufundă în cap, și să împregiură de o dungă întunecată. Sughițul sporește, și suflarea este răce, fața bolnavului să topește și într-o slăbăciune și obosală grabnic crescătoare, arată cea mai jeloasă scârbă și chipul înspăimântării a morții așteptate. Singele slobozit din vână este mai totdeauna gros și negru.

Cursul holerei este atât de răpede, în cât în cele întâ(i) 24 ceasuri obicinuit i se alege bolnavului […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: