Tipărituri vechi

românești sau despre români

Călătorul turc Evliya Çelebi vizitează Timișoara (1660)

Evliya Çelebi, Seyahatnamesi (Cartea de calatorii), Istanbul, vol. V, 1896

Evliya Çelebi, Seyahatnamesi (Cartea de calatorii), Istanbul, vol. V, 1896

Pag. 387. Turcii cuceresc Timișoara

Pag. 387. Turcii cuceresc Timișoara

„În ziua de douăzeci și șapte a lunii rebi ul-ahâr din anul 959 [22 aprilie 1552] numitul serdar [Mehmed pașa] a plecat din Adrianopolul cel binepăzit cu oștirea cea glorioasă și nesfârșită ca apa mării și, străbătând menziluri și parcurgând distanțe și împărțind peste tot dreptate și împăciuindu-i pe oameni, și-a instalat cortul în orașul Belgrad. De acolo, trecând peste podul de pe Dunăre, în a cincea zi a lunii ramazan [25 august], fără a da aman și a lăsa vreun răgaz, a atacat din șapte părți cetatea Timișoara, cu oastea sa și cu cele 16 tunuri balimeze și, într-o singură zi, a spart zidul în șapte locuri, iar într-o noapte a stăvilit râul Timiș, care se scurgea prin șanțul cetății, lăsând astfel cetatea pe uscat. Blestematul de căpitan cu numele de Losonczi,

Pag. 388

Pag. 388

care fusese asediat în anul trecut, s-a închis din nou în cetate, cu oastea sa de 3.000 de soldați nemți, leși, spanioli, înarmați cu arme și puști, și s-a luptat cu îndârjire zi și noapte. Dar emirii musulmanilor au arătat atâta bravură și vitejie, încât nu l-au lăsat pe dușman să răsufle nici măcar o clipă, trăgând mereu din tunuri și din puști. Fiecare ostaș devenind dalkâlâci [ostaș de sacrificiu], se grăbeau să pătrundă prin spărturi. Pe când ostașii înaintau, calul lui Ahmed pașa, serdarul, a fost omorât de o ghiulea, dar acesta, sărind în grabă pe un alt cal, nu a rămas în urma iureșului, atât de mult curaj a arătat. Dar zilnic, câte 100-150 de ostași musulmani goleau aici cupa martiriului; locurile acestora erau luate de vitejii serdenghecitii [cel gata să-și dea viața], iar gaziii se înflăcărau pentru luptă.

Pe scurt, cetatea Timișoara, cerând aman, a fost cucerită în 35 de zile, prin dibăcia lui Ahmed pașa, iar oastea islamică a intrat în cetate în grupuri. Dar tocmai când fiecare se gândea să vâneze câte ceva, dușmanii s-au închis din nou în fortăreața interioară, stricând astfel pacea. De aceea, dându-se iarăși lupte mari, mulți dușmani au fost trecuți prin sabie și mulți alții au căzut în captivitate. Deoarece mai înainte căpitanul cetății Lipova călcase înțelegerea, osmanlâii, drept răspuns, au călcat și ei de astădată înțelegerea, trecând prin ascuțișul sabiei pe cei din Timișoara și, astfel, cetatea a fost ocupată.

Fiind sub stăpânirea Islamului, de atunci, această cetate a înflorit și a prosperat și, potrivit conscripțiilor lui Suleiman han, a devenit un eialet separat, al cărui pașă e un beilerbei cu două tuiuri, dar de multe ori a fost încredințat și unor viziri cu trei tuiuri […]

Pag. 390

Pag. 390

Înfățișarea cetății Timișoara. Această cetate e astfel așezată în mlaștinile râului Timiș încât seamănă cu o broască țestoasă culcată în apă; cele patru turnuri stau ca cele patru picioare ale broaștei, cetatea interioară i-ar fi capul, iar corpul îl formează cetatea în totalitatea ei. Are o formă pentagonală. Nu e construită nici din cărămidă și nici din piatră, ci e o fortificație făcută în întregime din lemn gros de stejar și de ulmi. Împrejmuirea este făcută din împletituri de nuiele și pare un zid subțire și lustruit. Meșterul constructor a împletit această împrejmuire din viță sălbatică, pe care a tencuit-o apoi cu argilă și cu var alb, construind astfel o cetate albă de tot […]

Pag. 392

Pag. 392

Cetatea are cinci porți; acestea sunt niște porți de fier fixate în lemn, boltite, duble, puternice, înalte și late. În fața fiecărei porți se află un pod de lemn, atârnat cu macara. Porțile se închid în fiecare noapte, iar podurile sunt și ele trase cu macarale și așezate înaintea porților pentru apărare.

Prima este Poarta Azapilor, pe care se află următoara inscripție:

//Oricare dușman ar nutri gând rău față de această cetate
Va fi înfrânt de sabia oamenilor lui Allah
Abidi Hatif-i Kudsi a spus data:
Slavă lui Allah! cetatea cea mare s-a sfârșit în anul 1052 [1642-43]

Această poartă se deschide spre latura de miazăzi și e o poartă foarte mare și solidă. Spațiul dintre două porți e plin de felurite arme, iar paznicii sunt înarmați zi și noapte. Cheile acestor porți se păstrează, în toate nopțile, la agaua ienicerilor și el nu le dă nici pașei, dacă acesta i le-ar cere. Poarta Azapilor are și altă inscripție:

Fie că e mic, fie că e mare, acesta e un oraș minunat. Allah să dăruiască tuturor, în clipa cea din urmă, credința cea dreaptă.
Kevseri, împreună cu oamenii mari ai lui Allah, a spus data: Doresc ca păzitorul acestei cetăți să fie în veci Allah. Anul 1053 [1643-44]

[…]

În cetate sunt patru mahalale. În mahalalele de la Poarta Azapilor, de la Poarta Cocoșului și de la Poarta Malului sunt 1200 de case mai scunde

Pag. 393

Pag. 393

sau mai înalte, rânduri, rânduri, toate acoperite cu șindrilă; coșurile lor sunt țuguiate. Sunt case strâmte, construite în forme diferite, fără curți și fără grădini. În acest oraș, în afară de coșuri, nu există alte construcții de piatră; toate casele au sobe.

În cetate sunt patru geamii: geamia lui Suleiman han a fost un lăcaș mare de rugăciune, dar acum e șubredă. E o clădire din calcar și nu din piatră (!). În prezent, această geamie e plină cu grămezi de pesmeți pentru gaziii musulmani. Mai sunt: geamia Gemgeme, geamia Șiket, patru lăcașuri pentru derviși, șapte școli pentru copii, trei hanuri și patru băi frumoase, dintre care baia de la Poarta de apă și cea de lângă Poarta de la mal se află în interiorul porților.

În cetate se găsesc 400 de dughene; bazarul este împodobit, iar străzile sunt pardosite cu scânduri; pavaj de piatră nu există, dar nici nu e cu putință. Prin interiorul cetății trece, prin două locuri, prin canale, râul Timiș, și toată populația de acolo ia apă și-și potolește setea; cișmele nu sunt deloc. Toate murdăriile se auncă în râul Timiș și plutesc pe el. În această cetate se află și cafenele, precum și hambare pentru grâu.

Cetatea interioară a Timișoarei. Această cetate este o cetate frumoasă de piatră, de formă pătrată și așezată în colțul de miazăzi al cetății exterioare. E înconjurată de râul Timiș și de aceea cetatea stă oarecum ca pe o insulă de pământ […]”

Sursa traducerii: Călători străini despre Țările Române, vol. VI, București, 1976 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursa foto: Evliya Çelebi, Seyahatnamesi (Cartea de calatorii), Istanbul, vol. V, 1896.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: