Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “noiembrie, 2014”

Papa Eugeniu al IV-lea trimite inchizitori împotriva ereticilor din Țările Române și alte țări din regiune (1446)

Papa Eugeniu IV, Roma, 1446 (1)Papa Eugeniu IV, Roma, 1446 (2)„Eugen episcopul etc.
Spre viitoarea aducere aminte a lucrului. Înainte de toate cele dorite de mintea noastră, căutând din toată inima un spor de credință catolică, suntem plini în întregime de suferință, când auzim sau vedem că unii, mai ales cei înrolați în oastea clericală, își dau osteneala prin orice răutate să distrugă acea credință, sau corupând-o prin uneltiri în chipul cel mai vrednic de osândă, sau pervertind-o prin minciuni împodobite; de aceea ne ridicăm, în modul cel mai curajos, pentru stârpirea marii molimi a acestora, prin care recunoaștem că aceia se apropie în chipul cel mai primejdios de distrugerea sufletelor.

Mai înainte, deoarece aducându-se la auzul nostru, nu fără o mare neplăcere, că, atunci, în Țara Moldovei (regno Moldavie) exista o numeroasă mulțime de oameni de rătăcire eretică, și mai ales al unei numeroase secte numite a husiților, care ocupându-se de cultivarea faptelor rele, și anume de acel fapt că cei pervertiți umpluseră cu otravă veninoasă a dogmei lor sufletele nu numai ale locuitorilor acelui regat, ba chiar însă ale celor depărtați de acest regat, și mai ales ai multor locuitori din regatul Ungariei și odată cu scurgerea zilelor își dădeau osteneala și se sileau să-i corupă prin orice mijloc, acest regat se temea, ca nu cumva, dacă cineva dintre aceștia nu s-ar îngriji la momentul potrivit de îndrăznelile primejdioase ale acelora, aceștia chiar refugiindu-se în sus-numitele țări ale credincioșilor, și împrăștiind otrava de moarte a învățăturii lor înșelătoare, îi va corupe neîndoielnic pe cei mai mulți, spre pericolul sufletelor lor și al multor altora și totodată chiar spre o pagubă și o pildă foarte primejdioasă.

Noi, cu privire la acestea, atât cât ne permite Cel de Sus să ne îngrijim din toate puterile, atenți și cu tărie la aceea că iubiții fii ai ordinului fraților minoriți, numiți frați observanți, și mai ales cei ai vicariatului Bosniei, care erau vestiți după cum spunea zvonul și vorba, făcându-și un adăpost ca și casă a Domnului și pentru răspândirea dreptei credințe, s-au silit și se silesc să-și folosească în chipul cel mai iscusit puterea și mijloacele potrivite, atât cât va exista în ei, pentru îndepărtarea și alungarea superstițiilor acestui fel de erezie, după cum cerea nevoia acestui lucru atât de mare, și în răsturnarea și alungarea sus-ziselor greșeli, vor trebui să-și împartă părțile lor, și primind încrederea în Dumnezeu, după cum se cuvenea, din însăși pronirea iubiților fii, prin alte scrisori ale noastre, i-am pus, i-am rânduit și chiar i-am trimis pe veci, într-un anumit chip și formă, după cum este cuprins mai pe larg în aceleași scrisori, pe Fabian de Bahia, vicarul zisului vicariat și pe urmașii lui, care au fost pentru un timp vicari ai acelui vicariat ca inchizitor și inchizitori ai rătăcirii eretice, în sus-numitele Ungaria și Bosnia, precum și în Moldova, Țara Românească (Walachie), Bolachia, Bulgaria, Serbia și Slavonia, și în oricare alte regate și părți, în care sau prin care se știa că s-a stins acest fel de vicariate.

Deoarece, însă, după cum a ajuns la urechile noastre prin relatarea mai multora vrednici de crezare, în unele din regatele sau părțile sus-amintite, unii preoți sau chiar parohi ai bisericilor parohiale, sau cei care dețin alte beneficii bisericești, chiar demnități, prerogative, dări sau slujbe, și alte fețe bisericești, lărgind frâul rușinii și ducând o viață mai mult desfrânată, nu se temeau să spună și să predice deschis că țin pe față concubine în mod public și chiar mai mult le cinstesc pe acestea, ceea ce se știe că este și mai rău, iar pentru alegerea unei scuze a acestui păcat al lor spun că legăturile trupești chiar între cei necăsătoriți în chip legitim nu sunt un păcat, aceasta spre marea jignire a lui Dumnezeu și spre primejdia și vătămarea celor mulți; și de către unii se pune chiar la îndoială, dacă Fabian și urmașii sus-amintiți pot să meargă, în temeiul numitelor scrisori, împotriva preoților și fețelor bisericești de acest fel, cât și împotriva ereticilor; noi, care, din însărcinarea datorată slujbei noastre, trebuie să stârpim, din nevoia bisericii catolice, acest fel de greșeală blestemată, ca nu cumva să se întindă mai departe și ca nu cumva prin ea să fie corupte, în chip vrednic de osândă, sufletele credincioșilor, din pornire proprie, nu la stăruința cererii a acelui Fabian sau a altuia, care ne-a fost arătată mai sus pentru aceasta, ci după buna știință a noastră și în temeiul autorității apostolice, hotărâm și arătăm prin cuprinsul celor de față, că Fabian și urmașii sus-pomeniți, pot și trebuie să meargă, potrivit conținutului și cuprinsului acestor scrisori, oriunde și prin toate locurile, împotriva preoților și fețelor bisericești sus-numite, precum și împotriva oricăror altora, de orice stare, rang, ordin sau treaptă ar fi, care îndrăznesc să susțină și să spună cu încăpățânare, că legăturile trupești între alții decât între cei căsătoriți nu ar fi un păcat, cât și împotriva ereticilor, după cum s-a arătat în aceste scrisori, că pot și trebuie să meargă împotriva preoților, fețelor bisericești și a altor sus numiți, care vorbesc astfel.

Dat la Roma, la Sfântul Petru, în anul Domnului 1446, în a cincea zi a nonelor lui Iulie, în anul al șaisprezecelea al pontificatului nostru.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria D, Relații între Țările Române, vol. I (1222-1456), București, 1977 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursa foto: Arhivele Naționale ale Ungariei.

Ludovic I, regele Ungariei, cheamă oastea împotriva „răzvrătitului” Vladislav, voievodul Țării Românești (1365)

Ludovic, Visegrad, 1365„Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei, Cumaniei și Bulgariei, principe de Salerno și domn al Muntelui Sant Angelo, tuturor credincioșilor săi prelați, prepoziți, priori și celorlalte fețe bisericești, de asemenea baronilor, comiților, castelanilor, nobililor și oamenilor cu moșii, precum și celorlalți oameni de orice seamă sau treaptă, datori din vechime să slujească în oaste, așezați în comitatul Ung, cărora li se vor arăta cele de față, sănătate și milostivire.

Întrucât răposatul (Alexandru), voievodul Țării Românești (wayuoda Transsalpinus), ca unul ce și-a uitat de binefacerile primite de la noi și ca un nerecunoscător, încă de pe când se bucura de viața (aceasta) pământească… nu s-a înfricoșat (să calce) cu îndrăzneală cutezătoare credința sa cu care s-a legat (față de noi) cât și scrisorile întocmite între noi și el, cu privire la anumite înțelegeri, dări și…, cuvenite nouă (în temeiul) stăpânirii noastre firești, (și fiindcă) apoi, murind el, fiul său Vladislav (Ladislaus), urmând relele deprinderi părintești… (nerecunoscându-ne) câtuși de puțin de stăpân al său firesc, fără a ne întreba și a ne cere învoirea, însușindu-și în pomenita noastră Țara Românească, ce ni se cuvine nouă după dreptul și rânduiala nașterii, numirea sa mincinoasă (de domn), întru înfruntarea domnului (său) de la care trebuie să capete el semnele (puterii) sale, a (cutezat) să treacă în locul… tatălui său în scaunul sus-pomenitei noastre Țări Românești, cu învoirea trădătoare și tainica înțelegere a românilor (Olachorum) și a locuitorilor acelei țări; și deoarece noi, care după vechiul obicei al sfinților regi răposați, înaintașii noștri, și după datina statornicită a regatului Ungariei… suntem siliți și datori să redobândim hotarele și ținuturile de margine ale acestui regat al nostru din ghiarele oricăror răzvrătiți, ce s-ar răzvrăti, și să le alipim din nou la acest regat al nostru, pe cât ne este dată de Dumnezeu putința și puterea de a ne apăra drepturile noastre, râvnim cu toată silința și ne străduim din toate puterile să redobândim această țară (a noastră)…, (drept aceea), vă punem în vedere și poruncim credincioasei voastre obști, prin strașnică poruncă regală, ca, luând cunoștință de cele de față, voi toți, cu toții dimpreună și fiecare din voi în parte, să vă îngrijiți să vă înarmați și pregătiți cu cai, cu arme și cu celelalte ce sunt de trebuință la război, cu atâta grabă, încât la sărbătorirea fericitului apostol Matia, ce va veni în curând, să ne puteți ajunge la Timișoara, fără zăbavă…, spre a ne face cu bărbăție credincioase și mulțumitoare slujbe nouă și sfintei noastre coroane, ca să zdrobim cutezanța zisului dușman și răzvrătit al nostru sus-pomenit.

Iar dacă veți face așa, miluind (noi) credința voastră cu bunăvoință regească, o vom avea în nume de bine și de mulțumire, dacă însă unii dintre voi ar voi să se tragă înapoi sau să lipsească de la aceste purcederi ale noastre, sub cuvinte născocite și pricini prefăcute, atunci vă poruncim și vă dăm în sarcină vouă, comitelui și juzilor nobililor din zisul comitat Ung, sub pedeapsa luării dregătoriilor (voastre) și a pierderii… voastre, să fiți datori să ne dați seama în scris, întocmai și fără părtinirea nimănui, de toți acei nobili și oameni de altă stare datori să meargă la oaste, care (s-ar da înapoi) de la zisa noastră expediție…; iar ce fel de pedeapsă trebuie să li se dea acestora pentru nesupunerea lor atât de mare, am hotărât s-o lăsăm pe seama numai a socotinței noastre, tocmai pentru ca apoi să nu i se poată găsi vreo vină din aceasta maiestății noastre.

Și acestea voim să se vestească în auzul tuturor, pretutindeni, în zisul comitat.

Dat la Vișegrad, în anul sărbătoririi Botezului Domnului, în anul aceluiași 1365.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria D, Relații între Țările Române, vol. I (1222-1456), București, 1977 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursa foto: Arhivele Naționale ale Ungariei.

Manifest prin care bucovinenii erau chemați să lupte cu Napoleon (Lvov, 1813)

Manifest, Lvov (1)„Treizăci și opt de ani sănt, de cănd vă aflați ascultători milostivului schiptru Austrii și întru această lungă vreme ați fost scutiți de datoriile ce să află în legătura de obște, în dătoriile fiește căruia lăcuitor a înpărăției; măcar că înpărăția a căria sănteți, și supt a căriia ocrotire înțăleaptă și milostivă stăpănire aveți siguranție, odihnă, și norocire, au fost silită spre alte războae vărsătoare de sănge, mai ales de 20 de ani încoace.

După ce au fost în zădar toată silința pre milostivului înpăratului nostru spre facere unii păci stătornice, de iznoavă să află silit spre siguranție noroadelor, care îi sănt de la Dumnezeu încredințate, spre facere unii păci îndelungate pentru Evropa care au agiuns prin războaele îndelungate la ră stare a să scula cu armele asupra înpăratului franțuzăsc, care cu putere sa nu numai că au luat mai multe țări din înpărățiia austriicească, ce încă și alte staturi le-au înpărțit și le-au răsipit, și nu încetează asupra norocul noroadelor întru această parte de lume, în care vă aflați și voi lăcuitori.

A sa mărire nici întru acest ceas în care celelalte provinții să slăvesc prin jărtvire la slujbe oștenească nu voește a rădica scutire ce ați avut pănă acum, a nu da recruți; însă fiindcă toate celelalte provinții să întrec una pre alta în dare de oști mari, și fiindcă urmare patriotească a lăcuitorilor Bucovinei din anul 1809 și acum nu este uitată; așădară a sa înpărătească mărire nădăjduește de la dragoste și iubire ce au dovedit nobili, tărgoveții, și țăranii din Bucovina asupra patrii, și pre înaltei persoanei sale, cum că aceste stări vor pune toată silința a înpleni părințască voia măririi sale, care razămă spre așăzare a doaă frai batalioane

Manifest, Lvov (2)ușoare, și o divizie de rezervă numai din bucovineni ce să vor meldui de bună voia lor, nădăjduind că cu bucurie vor primi prilejul acesta, a dovedi de iznoavă iubire, credința, și dragoste lor asupra patrii.

Bucovineni! Mari era întămplările a anului 1809, în care v-ați făcut vrednici de o laudă așe mare, însă încă cu mult mai mari sănt în ceasul de acum, în care sănteți chiemați a înpreuna putere voastră cu a celoralalte țări moștenitoare; adevărat că pentru voi încă nu este primejdie așe aproape, precum era atunce; însă nu știți că înpăratul franțuzăsc în anul trecut au năvălit pănă la Moscva, cum că oaste lui au prădat biserici, au răsipit oltariuri, au stricat icoanele sfinților, au prădat tărguri și sate, și au însămnat pașii săi cu sănge, și cu stricăciune? Nu știți că numai stătorniciia, răbdare și înpreunare norodului Rossii cu oștile au biruit pre dușmanul de obște, din care biruință s-au născut stricăciune oștilor lui celor mari, ținere odihnei binelui și a norocului vostru rază încă din biruința vrăjmașului de obște, asupra căruia pre milostivul monarhul vostru s-au înpreunat cu puternicul înpărat a toată Rossiia, cu craiul Prusiei, șvezii, și anglezii. Toți din țările austriicești, din mare înpărăția Rossii, și din țările prusăști ce sănt în stare a purta arme le-au apucat, ca ori să izbăndească liniște de obște a noroadelor Europii, siguranțiia și stătorniciia scaunelor monarhicești, ori să moară, și voi ați pute prăvi fără lucrare la acest sfănt război? Ați vre să vă însărcinați sănguri cu rușine la lume viitoare neînpărtășăndu-vă la acest război ce s-au început pentru norocul noroadelor. Nu poate fi aceasta că aceasta că atunce nu ați fi acei oameni, care ați fost în anul 1809. Sculați-vă dar tinerii Bucovinii care puteți purta arme, adunați-vă și vă înarmați, ca să fiți părtaș cinstiți războiului ce este spre siguranțiia scaunelor monarhicești, și pre odihna și binele noroadelor, agonisindu-vă lauda ce pururea va rămăne în istorie, cum că ați agiutat spre

Manifest, Lvov (3)izbăvire Europii de lăgăturile ce vre a i să pune. Înpăratul și stăpănitoriul vostru vă chiiamă la aceasta, iare lege și datoriia sudițască vă poroncește plata înplenitei datorii, bună plăcere monarhului, și a dinpreună trăitorilor, lauda lumii viitoare așteaptă pre voinicul și viteazul fiiu a Patriei.

Urăciune și rușine va agiunge pre cel fricos, care uitănd datoriia și cinste sa temăndu-să s-ar feri de la acest război sfănt, numele lui să rămăe pururea însămnat cu rușine. Iară acela, care pănă întru tâta jaruita datoriia și cinste sa, și prin taină ar fugi în țară streină neascultănd chiemare monarhului său, și a patrii sale întru această vreme, acela să fie pururea lipsit din legătura statului a înpăratului Austrii, pre acela prinzindu-să să-l agiungă pedeapsa ce mai mare, și apoi să fie îngrozit afară dintru o înpărățiia, acăriia mădulariu a fi l-au făcut nevrednic necredința și vătămare datorii sale.

În Leov la 13 Septemvrie 1813.

Petergraf f. Goes, Gubernator a Țării.
Bernard Baron fon Rozeti, al doile Prezident a Gubernii.
Gheorg Riter fon Exner, Vițeprezident a Gubernii.
Ioan Nobel fon Plațer, Sfetnic de Curte și Kranzhauptman a Bucovinii.
Ignaț Riter fon Kolmanhuber, Sfetnic de Gubernie.”

Sursa: Fotocopie de la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Post Navigation