Tipărituri vechi

românești sau despre români

Matei Basarab scoate mai multe mânăstiri de sub administrație străină (1639)

Matei Basarab, 1639„Noi, Io Mateiu Basarab voevod, cu darul lu Dumnezeu Domnitoriu și biruitoriu a toată Țeara Rumănească, încă și unor părți de preste munte, Almașului și Fagarașului Domn i proci, tuturor dempreună, așijderea și fieșcărui căte unul deusebi cărora se cade a ști și a înțeleage de acest lucru, lăcuitorilor Țărăi noastre Rumânești de într-amăndoao răndurile, așa duhovnicilor, ca și mireanilor, prealuminaților Domni, preasfințiților mitropoliți, de Dumnezeu iubiților episcupi, preacinstiților arhimandriți, cinstiților egumeni, cu buna mândrie protopopi și preoți și diiaconi și a tot cinul beserecescu, așijderea celor de bună rudă boiari, mari, cinstiți și socotiți sveatnici, deregători, judecători și a toată meserearea tocmitori țărăi și tuturor boiarilor mari și mici ai țărăi noastre, iubiților credincioșilor noștri, cești de acum carii sănteți de față și carii vor fi dupa aceaia în anii de viac.

[…] când se întâmplă de stătură a fi mitropoliții și Domnitorii țării oameni striini noao, nu cu leagea sfântă, ce cu neamul, cu limba și cu năravurile ceale reale, adică greci, carii după ce nu se îndurară, nici se leneviră în viiața biruințelor a izmeni și a pune jos obiceaiele ceale bune, bătrâne ale țărâi, pentru care stricăciune a obiceaielor curând le fu a aduce și țara la răsipire desăvârșit și la pustiire și pre dânsa pustiindu-o nu se rușinară, nice se temură a atinge năravul lor cel rău și de sfintele mănăstiri domnești ale țărâi, ce îndrăzniră a călca obiceaiele mănăstirilor și pravilele ctitorilor, Domnilor bătrâni ce-au fost legiuit ei de sfintele mănăstirile lor, a le pune jos și a întra în blestemele lor și, spurcându-ș mâinile lor cu orbitoarea mită, supt hitleana taină, începură a vende și a cârciumări sfintele mănăstiri ale țărâi și lavrele domnești a le supune metoaște dajnice altor mănăstiri de pren Țara Grecească și de la Sveata Gora, făcându-le hrisoave de închinăciune, fără de știrea Sveatului și fără de voia Săborului și a nimănui den lăcuitorii țărâi, ca să le biruiască și să le moșnenească în veac.

[…] ce iarăș, întorcându-ș mila cea mare dumnezeiască spre ceastă săracă de țeară și pomenindu milele Lui ceale de demult ce-au fost făcut cu neamul nostru băsărăbescu, cu cei Domni moșneani țărăi, care a multe sfinte mănăstiri și beserici fură ziditori și miluitori și acealeași mile vrând a le înnoi iarăș, aceluiaș neam băsărăbescu, spre gonirea den țeară a striinilor si spre adunarea moșneanilor țărâi, adusu-ș-au aminte de noi, carii sântem mai sus-ziș, Io Matei Băsărabă și ne-au adus den țăr striine de unde eram goniți de striini și pribeagi de răul lor și ne-a aleas la Domniea țărâi și ne ridică la scaunul moșilor noștri.

Deci când ne așezăm cu mila sfințiii sale a fi biruitori țărâi și țiitori de steagul împărătescu, atunce adunatu-se-au tot Săborul țărâi naintea noastră și duhovnicescu și mirenescu, carii, plecănd genunchele lor, toți naintea noastră cu lăcrămoasă strigare au jăluit și se-au plănsu înaintea noastră de strămbâtatea ce-au răbdat de la striini, nu numai alaltă țeară, ce și sfintele mănăstiri cum scriem mai sus.

Drept aceaea, noi ce sântem mai sus-ziș, Io Mateiu Basarab, denaintea Adunării a toată țara, cu Sveatul și cu voia a tot Săborul, așa am tocmit: cum aceale sfinte lavre domnești care le-au închinat acei Domni și vlădici striini, pentru mita, fără voia și fără de știrea nimănui de le-au supus metoașe dajnice altor mănăstiri den Țeara Grecească, den Sveata Gora și de pre aiurea, însă mănăstirile anume: Tismeana, Coziia, Argeșul, Bistrița, Govora, Dealul, Glavaciogul, Sneagovul, Codmeana, Valea, Râncăciovul, Mislea, Bolintinul, Câmpul Lungu, Căldoroșanii, Brâncoveanii, Sadova, Arnota, Gura Motrului, Topolog, Nucetul, Tânganul. Acealea toate sa fie în pace de călugarii streini carora le se-au fost dat pentru mitele lor și să aibă a trăi mănăstirile într-acea slobozie și ce au avut mai denainte, pre aceaea pravilă și tocmeală cum au legiuit ziditorii și ctitorii lor. Și să aibă a fi pre seama țărâi, cum au fost de veac […]”

Sursa facsimilului: Veronica Vasilescu, Aneta Boiangiu, Scrierea chirilică românească. Album de paleografie, București, 1982.
Sursa transcrierii: Daniel Barbu, O arheologie constituțională românească, București, 2002.

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: