Tipărituri vechi

românești sau despre români

Călătoria lui Balthasar Hacquet prin Carpații dacici și sarmatici (sfârșitul sec. XVIII)

Volumul I

Volumul I

Moldovean

Moldovean

Moldoveancă

Moldoveancă

Boier moldovean

Boier moldovean

Boieroaică moldoveancă

Boieroaică moldoveancă

Din timpul asediului cetății Hotin

Întâmplare din timpul asediului cetății Hotin

„La această încăierare s-a produs un fapt care nu se poate întâmpla decât extrem de rar și pe care l-au raportat ofițerii [austrieci] prezenți în darea de seamă către general. Cazul era următorul: în timp ce se luptau cele două cete dușmane, rândașii turci au vrut să se strecoare în cetate [Hotin] cu căruțele lor încărcate cu iarbă. Unul din acești vlăjgani a fost somat de un husar să se întoarcă înapoi ori îl doboară. Dar cum vlăjganul se legase foarte solemn să nu facă una ca asta, nu a dat ascultare nici unei amenințări și atunci, cel ce îl urmărea i-a retezat capul, din plin galop, dintr-o singură lovitură. Dar cât a fost de uimit husarul de această lovitură, când a văzut pe vlăjganul fără cap mânând mai departe căruța, ținând și mai departe hățurile în mână cu atâta tărie că alergau caii de zor, iar el a căzut din căruță și a rămas grămadă, abia după două sute de pași, fără a ajunge în mâinile dușmanului […]

Balthasar Hacquet 7 (Siret)

În vizită la niște boieri din Bucovina

Orașul Siret se află aproape de acest râu. Locul este mic și neînsemnat și constă din vreo două sute de case și ceva biserici. Pe vremea cumanilor, și când mai ședeau aici episcopi catolici, era destul de populat, după cum se poate deduce din rămășițele bisericii și a altor clădiri. Și acum mai sunt boieri care își au acolo curțile lor boierești. Când am ajuns să-i cunosc în casele lor,

Balthasar Hacquet 8am observat la unul dintre acești boieri un caz ciudat de influență a laptelui doicii asupra copiilor mici. Părinții a șase copii, unii dintre ei mari, erau oameni nu numai de statură frumoasă, dar și frumoși la față, albi și rumeni, dar copiii erau cu toții negri ca țiganii […] Când am întrebat pe mamă cum de se întâmplă să aibă copii atât de negri mi-a răspuns: Copiii mei vin cu toții pe lume albi la față, dar cum nu-i hrănesc eu la sân, ci țiganca aceasta, pe care o vedeți aici, care mai purta la sân pe copilul lor din urmă, ce nu se făcuse încă negru de tot, ea cu laptele ei îi va face așa de negri, dar cu timpul, în vreo douăzeci de ani mai pierd ceva din negreala lor, dar niciodată de tot și de fapt se putea observa cu ochiul liber la copiii mai mari schimbarea nuanțelor culorii din an în an […]

Volumul II

Volumul II

Tătar nogai

Tătar nogai

Tătăroaică nogai

Tătăroaică nogai

Țigani

Țigani

Țigancă

Țigancă

Impresii despre românii din Ardeal

Impresii despre românii din Ardeal

Am călătorit acum douăzeci și șase de ani cu un asemenea român, singuri de tot, // prin munții cei mari din Țara Românească în Transilvania, sub călăuza lui fără a păși pe vreo cărare cunoscută. Nu ar fi putut de o mie de ori să-mi ia viața prin locurile pustii care erau doar adăposturi de fiare? El nu a făcut-o și s-a dovedit dimpotrivă ca un erou față de slăbiciunea mea. Cine a adus pe românii din Transilvania sau din posesiunile austriece la o situație așa de rea? Nimeni decât nobilimea sau stăpânul, sub a cărui apăsare trăiește, care intenționat nu s-a gândit niciodată să-l lumineze, ci l-a tratat necontenit ca pe o vită de povară. El trebuie să recunoască pe nobil ca pe o ființă căreia totul trebuie să-i dea ascultare, dar care ea însăși nu are de îndeplinit față de nimeni pe lume vreo datorie sau obligație*. Nu voi uita

___________________
*După multele cruzimi săvârșite de nobilimea ungară împotriva omului de rând, vreau să amintesc numai una care s-a petrecut după răscoala lui Horea, în districtul Almaș. Un nobil, A.H.-ky, a poruncit judelui său de sat să mâne pe țărani spre el ca să-i facă muncă de robi, dar cum aceia nu au voit să-l urmeze, el (judele) a spus acest lucru stăpânelui său amintit care însă l-a amenințat cu moartea dacă nu îi aduce la el. Bietul jude a venit din nou a doua oară, fără a fi putut îndeplini lucrul, spunând: stăpâne, fiți bun să le porunciți voi înșivă, căci veți izbândi desigur mai bine ca mine. Dar fiara [Unmensch] nici nu l-a lăsat să termine și cu pistolul i-a trimis un glonte drept în piept. Cum bietul om a căzut jos și a vrut să se țină de masă pentru a se ridica în sus, l-a împușcat acest călău cu un al doilea glonte în gât, ucigându-l. Văduva lui împreună cu copiii au reclamat, dar totul a fost rezolvat de comitat printr-o amendă de douăzeci și patru de guldeni, dar și pe aceștia a refuzat tiranul să-i plătească […]

Balthasar Hacquet 15niciodată cuvintele pe care mi le-a spus un moșneag din nația aceasta, la Cincu Mare, înainte de a muri: Mor bucuros, nu las nici muieri, nici copii în robie… Chiar așa de neșlefuită cum este această nație, totuși am găsit la mulți din ei, în timpul celor doi ani cât am stat printre ei, trăsături care ar fi strălucit chiar și la oamenii cei mai civilizați. Cât de mult rău a fost pricinuit Monarhiei de ura și apăsarea împotriva acestei națiuni odinioară așa măreață și însemnată! Vreau doar să înfățișez aici niște fapte care să fie grăitoare și pentru tot restul. Din listele de contribuții ale Țării Românești din anul

Balthasar Hacquet

1782 se poate vedea că la București se aflau 13.000 de familii de români din Austria, care plăteau mai puțin decât toți ceilalți locuitori ai țării și totuși plăteau o dare de 140.000 de piaștri sau 112.000 de coroane. Precum că lucrul acesta este exact, a primit informații chiar Curtea din Viena de la comisarul său, ce ședea în acel oraș, București, în anul următor, când se reclama de la Poartă înapoierea marelui număr de dezertori, precum că s-au mai descoperit încă 11.000 de familii din Transilvania venite pe teritoriul Țării Românești. Și câți nu au emigrat în Serbia, în Moldova și așa mai departe? […]”

Sursa imaginilor: Balthasar Hacquet, Neueste physikalisch-politische Reisen – In den Jahren 1788 und 1789 – Durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen, Nürnberg, vol. I-II, 1790-1791.
Sursa traducerii: Călători străini despre Țările Române, Vol. X, Partea a II-a, București, 2001 (pe www.digibuc.ro).

Anunțuri

Single Post Navigation

One thought on “Călătoria lui Balthasar Hacquet prin Carpații dacici și sarmatici (sfârșitul sec. XVIII)

  1. Pingback: Scene bizare din trecutul românilor: căruţaşul fără cap, copiii cărora laptele doicii le-a înnegrit tenul, răpitorii de urşi | Gazetarul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: