Tipărituri vechi

românești sau despre români

Ioan Sârbu, Alcătuirele, Chișinău, 1852 (poezii)

Ioan Sarbu, Alcatuirele, Chisinau, 1852„Alcătuirele
D. Ioan Sirbu

Poezie
________
Chișineu
În Tipografia lui Popov
1852

Ioan Sarbu, Alcatuirele (1)Moldova

Moldovo, țară frumoasă!
Pământ bun și’nbelșugat
Cu păduri multe și deasă,
Și cu izvoară bogat.

La tine, bunul călător,
Să uită cu’nsuflețire;
Să face lăcuitor,
Și’n vec cu nedespărțire.

Ioan Sarbu, Alcatuirele (2)A tale ape cele dulci,
Îndat pe el îl măgulește;
De dragoste îl usuci,
Ș’aici să căsătorește.

Când vede vro Moldovancă,
Inima’i sare din loc.
Nu știe ce să mai facă –
Să aprinde ca de-un foc:

A ei ochi plini de viață,
La sprincene închinată,
La stat sprintenă-măreață,
Chiar a Venerii nepoată.

Deși nu ești așa mare
Cu cuprinderea în sine,
Dar ești foarte priimitoare
De multe niamuri străine.

Că’n tine de mult lăcuesc:
Evrei, Tatari, Bulgari și Greci,
Ce vin de neguțtoresc,-
Dar socot să șază’n veci;

Franțoji, Nemți, Italieni,
Vin la tine spre primblare //
Cu ochilari și ocheni,
Și’ș uită a lor înturnare.

Pe holdele ce ești lățită,
Cu înbelșugare multă,
Agricultura ce cinstită
De mult îți e cunoscută:

Pentru care adeverează,
Taurul aceștei țări,
Care de stemă luciază,
Acuma sute de veri.

Întru un cuvânt-ce vrei,
Pentru Moldova să vorbești;
Dar aici nu’ncap idei,
Ci’n adevăr s’o prăvești.

Ioan Sarbu, Alcatuirele (3)Obșteasca petrecere a carnavalului

Cu’a carnavalului sosire,
În scârbe să face lipsire;
Căci făcutele nenumărate,
Sânt cu beția’ncurcate.

Pe la multe făgădăi,
Vezi veselii și bătăi,
În care dă Rusu strigare
Să’i de blini unse tare,//

Și o ocă băutură
Să’i de nouî gânditurî;

Deci întră și Moldovanul,
Căutând în pungă banul,
Dar găsind el mărunțele,
Strigă să’i de plăcințele.

Și după multa băutură,
Să începe’nbâlcitură
De a lor ne’astâmpărare,
Ce nici un folos nu are.

Acum ne spusele veselii,
Să fac, să fac foarte vii;
Că omul fără cugetare
Își uită a lui supărare.

Măcar că și giudecătorii,
Și totimea slujitorii,
Și boerimea ce mare,
Să fac veseli foarte tare;
Dar veseliele trecând,
Vin nevoile decurând,
Care c’un feliu de mustrare
Silesc pre fiește care, //
Să le rabde cu plecare
Până la altă serbare.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: