Tipărituri vechi

românești sau despre români

Scarlat Tâmpeanu, Geografia Țării Românești, București, 1840

Scarlat Tampeanu, Geografia Tarii Romanesti

„Gheografia Țării Rumânești, alcătuită de serdarul Scarlat Tâmpeanul și acum întâi tipărită. Mai adăogând la sfârșit și alte chipzuiri ale dumisale, întovărășite de o istorioară, pilduitoare din romanțurile lui Volter, și de alte păreri filosoficești și moralicești adunate din multe cărți streine. București 1840. Tipografia Pitarului Costandin Pencovici.

Gheografia Tarii Rumanesti (populatia)

Gheografie politicească

Populație – Țara Rumânească nu ieste așa de lăcuită pre cât cere întinderea iei. Boala ciumei la care a fost supusă; spaimele cele grozave și nenorocirile ce adesea oară au cercat în vremile trecute, n-au iertat înmulțirea populații rumânești: aflându-să mai vârtos această Țară de multe ori teatrul războaelor. Drept aceia, după niște asemenea întâmplări triste, nu poate fi de mirare de voiu prețui numai 1.603.593 lăcuitori în tot ținutul Prințipatului; afară de un număr de călugări și călugărițe, și afară de țiganii Statului, i de cei mănăstirești și boerești.

Calități firești ale lăcuitorilor, portul, năravurile, obiceiurile și desfătările lor. Rumânii sânt făcuți bine, dăștepți, cu duh, și îndemânateci la orice meșteșug. Fămeile frumoase și cu lipici, dar caprițioase și fudule de voie. De-i va sta bărbatul înpotrivă,

Gheografia Tarii Rumanesti

și nu-i va mulțumi cererea, apoi să întâmplă multe în casa aceia. Partea cea nobilă și mulți din neguțători își țin portul național. Le place luxul și podoabele Evropienești.

Cei mai mulți oroșani din starea de jos, neguțători și meseriași să trag ca de un fermec la clasul nobilității; care-i scăpând din mână talenturile ce le-ar fi putut învăța, ca să le întrebuințeze cu folos în Patria lor, rămân în ticăloșie, neavând mijloace cu ce să-și câștige agonisita din toate zilele. Și pentru aceasta meșteșugurile fiind mai nebăgate în seamă, nici o dăzvoltare nu vor putea lua, precât duhul norodului va stărui într-această rătăcire.

Rumânii țărani au lăcașuri proaste, fără sobe, cu câte un cuptor care le ține loc de sobă, și cu coșul de nuele lipite cu pământ. Iar lăcuitorii despre baltă, au case mai curate, cu sobe și cu coprinsuri mai bune, și să pare a fi mai sivilizați decât cei din partea muntelui, și înbrăcați mai curat, mai vârtos femeile lor.

Sărăcimea du prin orașe, adică noroiul norodului Rumânesc, iubește cu deosebire slobozenia; sânt mai mulțumiți să umble pe ulițe desculți, trențăroși, decât să-și plece capul la cei care sânt chemați să le slujască. Această trândăvie a lor izvoraște dintru înlesnirea ce o au de la cei ce să cuvine să-i înpileze la lucru decât să-i miluiască și să-i facă cu aceasta ticăloși.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: