Tipărituri vechi

românești sau despre români

Andrei al II-lea al Ungariei întărește mânăstirii Cârța muntele Sf. Mihail și ținutul luat de la români (1223)

Privilegiul lui Andrei al II-lea (1223)

„În numele Sfintei Treimi Una și Nedespărțită. Andrei, din mila lui Dumnezeu, Rege al Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei, deapururea. Deoarece orice cerere dreaptă trebuie primită de măreția luminăției regale, trebuie însă cu deosebire luată aminte aceea care, pornind de la un suflet luminat de dumnezeire, dovedește voința unuia care cere ca, dăruind lucruri pământești să dobândească bunuri cerești și prin așezăminte vremelnice să agonisească bunuri veșnice. De aceea, prin scrisoarea de față voim să ajungă la cunoștința tuturor că, deși noi dăruisem credinciosului și iubitului nostru cleric, magistrului Gocelinus, pentru supunerea și neclintita lui credință față de noi, muntele Sfântul Mihail din Transilvania (Ultransilvania), împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el și pe care noi îl primisem în schimbul moșiei Borothnik de la biserica din Sibiu, împreună cu toate cele ce țin de el și pe urmă i l-am dăruit prin mijlocirea credinciosului nostru Pouka, fiul lui Cecus Eliahim, cu aceleași drepturi cu care îl primisem, ca să-l stăpânească liber și în pace pe veci. Totuși, cu trecerea timpului, fiind luminat de Dumnezeu, gândindu-se la mântuirea sufletului său și la răsplata veșnică de care îndeobște fiecare are nevoie, a dăruit acest munte mânăstirii Cârța (Kerch) și, venind înaintea noastră, ne-a rugat cu multă stăruință să dăm încuviințarea noastră acestei danii și s-o întărim cu privilegiul puterii noastre. Drept aceea, deoarece este în folosul majestății regale de a păzi întregi drepturile fiecăruia și a sprijini cu puterea noastră simțămintele de evlavie, ținând seama de dreapta lui cerere și de bunul său gând, îi dăm încuviințarea cuvenită. Așadar, am hotărât ca muntele pomenit împreună cu biserica, pământul și cele ce țin de el, cu aceleași scutiri cu care numitul magistru Gocelinus îl primise în stăpânire din partea noastră în temeiul puterii privilegiului nostru pomenit în scrisoarea de față, să treacă pe veci în stăpânirea sus-amintitei mânăstiri. Primul semn de hotar al pământului ce ține de muntele Sf. Mihail începe de la răsărit, la poalele munților înalți și coboară de-a lungul șuvoiului ce curge din chiar munții aceia spre satul Cisnădia (Ruetel), semnele fiind puse de-a lungul râului până la drumul ce duce chiar prin acest munte spre satul Cisnădie; de aici trece drumul și pe altă cale se suie până la semnul de hotar ce desparte pământul Sibiului (villa Hermani) de acela al satului Cisnădie; de aici pornește de la poalele dealului viilor din Sibiu și, pe o potecă ce duce la Cristian (Insula Cristiana) până la culmea muntelui păduros și, chiar pe această culme, se suie iar în munții înalți de la apus și aici se sfârșește. De asemenea, mai întărim prin privilegiul de față ținutul luat de la români (terram exemptam de Balaccis), pe care mai înainte îl dăruisem spre mântuirea sufletului nostru aceleiași mânăstiri, punând să i se dea în stăpânire prin mijlocirea credinciosului nostru Benedict, care în vremea aceea era voievod. Hotarul acestui ținut începând de la râul Olt, unde este capătul unei insule, se suie printr-o mlaștină ce se numește Eguerpotak până la făgetul numit Nogebik și, la capătul acestui făget, se varsă în râulețul numit Arpaș și de aici, de-a lungul aceluiași râuleț, se urcă până la munții înalți și mergând pe acești munți se coboară spre plaiul de miazăzi până la râul numit Cârța (Kurchz), și pe acest râu ajunge la râul Olt și aici se sfârșește. Dar pentru ca această întărire a noastră să rămână neștirbită și neclintită, am dat scrisoarea de față întărită pe veci cu puterea peceții noastre. Dat de mâna lui Cletus, cancelarul curții noastre și prepozit de Agria, în anul o mie două sute douăzeci și trei de la întruparea Domnului, când scaunul de Strigoniu era gol, pe vremea când cârmuiau bisericile lui Dumnezeu Ugrin, arhiepiscop de Calocea, Desideriu, episcop de Cenad, Robert de Vesprim, Ștefan de Zagreb, Toma de Agria, Briccius de Vaț, Bartolomeu de Pecs, Regnald al Transilvaniei și alți episcopi; când Jula era palatin și comite de Bodrog, Salomon era ban, Nicolae, comite curial al regineii și comite de Sopron, Botez era comite curial al curții noastre și comite de Bekes, Buzad, comite de Pojon, Martin de Moson, Laurențiu de Ujvar și alți comiți fiind în fruntea altor comitate, în anul al douăzecilea al domniei noastre.”

Sursa traducerii: Documente privind Istoria României. Veacul XI, XII și XIII. C. Transilvania. Vol. I (1075-1250), București, 1951 (pe www.dacoromanica.ro)
Sursa imaginii: Mărturii ale trecutului. Album de documente, București, 1981

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: