Tipărituri vechi

românești sau despre români

Călătoriile lui Johann (Hans) Schiltberger (circa 1380-1440) în Țările Române

Schiltberger

Bătălia de la Nicopole

Bătălia de la Nicopole

„În anul 1394, regele Sigismund al Ungariei (Hungern în text) trimise soli în țări creștine ca să ceară ajutor contra păgânilor, care făcuseră pagube mari în Ungaria. Îi veniră în ajutor o mare mulțime de oameni din toate țările. Atunci el se puse în fruntea mulțimii și o conduse la Porțile de Fier, care despart Ungaria, Bulgaria (Bulgariam) și Valahia (Walachey). Și trecu Dunărea în Bulgaria și se îndreptă către un oraș numit Vidin care este un oraș de scaun în Bulgaria. Atunci veni domnul țării și al orașului și se închină de bunăvoie regelui. Atunci regele ocupă orașul cu 300 de oameni, călăreți și pedestrași buni. Și porni spre alt oraș

Schiltberger 3

în care erau mulți turci și stătu aici cinci zile; în oraș erau mulți turci care nu voiau să predea orașul. Atunci orășenii alungară cu putere pe turci din oraș și se închinară regelui. Regele ocupă și orașul acesta cu 300 de oameni de ai săi. Și porni spre alt oraș, care se numește Schiltau, în limba păgânilor Nicopoli. Aici a stat el 16 zile pe apă și uscat. Atunci veni sultanul turcilor, numit Baiazid, cu 200.000 de oameni în ajutorul orașului. Când auzi aceasta regele Sigismund, îi ieși împotrivă cale de o milă de oraș cu oastea sa, care era socotită cam la 60.000 de oameni. Apoi a venit domnul Țării Românești (Walachey) numit Mircea (Merten Weydwod), care a cerut regelui să-i dea voie să facă o recunoaștere a dușmanului. Aceasta i s-a încuviințat. Atunci el a luat cu sine o mie de oameni din oastea sa și a făcut recunoașterea dușmanului. După ce s-a întors la rege și i-a spus că a văzut pe dușman și că dușmanul avea 20 de steaguri și că sub fiecare steag s-ar afla câte 10.000 de oameni și că fiecare steag stă deosebit de celelalte, cu ostașii săi, auzind aceasta, regele a vrut să întocmească ordinea de luptă. Atunci domnul Țării Românești a cerut să i se îngăduie să dea primul atac; ceea ce regele încuviință foarte bucuros. Dar ducele de Burgundia auzind de aceasta, s-a împotrivit să lase această cinste altuia, spunând că a venit de la mare depărtare cu oaste mare care era prețuită la șase mii de oameni și cu care a avut cheltuieli mari. De aceea voia el să dea primul atac și a trimis la rege ca să-l lase să dea primul atac pentru că venise de departe […]

Schiltberger 4

Schiltberger 5

Înainte de 1428 trebuie amintit aici în ce țări am fost. Când am plecat din Bavaria, am venit în Ungaria; am fost acolo zece luni înainte de a se face marea expediție împotriva păgânilor, la care am luat de asemenea parte, cum stă scris mai sus.

Am fost și în Țara Românească în cele două capitale ale ei care sunt numite Argeș (Agrisch) și Târgoviște (Turdisch). Și într-un oraș care se numește Brăila și care e așezat pe Dunăre și acolo își au locul lor de așezare luntrele și corăbiile cu care negustorii aduc mărfuri din țara păgânilor. Și mai trebuie amintit că locuitorii din Țara Românească (Grossen Walachey/Valahia Mare în text) și din Moldova (Kleinen Walachey/Valahia Mică) păstrează credința creștină; ei vorbesc o limbă deosebită; și ei își lasă părul și barba să crească și nu o taie niciodată.

Am fost de asemenea și în Transilvania (Siebenburgen) care e o țară germană (Teutschland), și capitala acestei țări se numește Sibiu (Hermanstatt); și în țara Bârsei (Wurzerland) și capitala se numește Brașov (Cassauw).

Și acestea sunt țările de dincoace de Dunăre în care am fost eu. Acum trebuie să luați aminte la țările dintre Dunăre și mare în care am fost eu.

Eu am fost în trei țări care se numesc toate trei Bulgaria. Prima Bulgarie se află acolo unde treci din Ungaria dincolo de Porțile de Fier și capitala ei se numește Vidin. Cealaltă Bulgarie se află în fața Țării Românești și capitala ei se numește Târnovo. Și cea de a treia Bulgarie se află acolo unde se varsă Dunărea în mare și capitala ei se numește Caliacra […]

Întoarcerea prin Moldova (Valahia Mică)

Întoarcerea prin Moldova (Valahia Mică)

Acuma ascultați și luați seama cum m-am întors în țară. Pe noi ne-a trimis împăratul de la Constantinopol pe o corabie la o cetate ce se numește Chilia (Keyler) și acolo se varsă Dunărea în mare. Și la această cetate m-am despărțit de tovarășii mei care au venit cu minte din păgânitate și m-am alăturat unor negustori cu care m-am dus într-un oraș care se numește în limba germană Weiszestatt (Cetatea Albă) care se află în Valahia. Și mai apoi am ajuns la un oraș numit Suceava (Sedhof) și care este cetatea de scaun a Valahiei Mici. Și mai apoi am ajuns într-un alt oraș numit în limba germană Lubich (Lvov) și este capitala Rusiei Mici.”

Sursa traducerii: Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. I, București, 1968 (pe www.dacoromanica.ro)
Sursa imaginilor: Hans Schiltberger, Ein wunderbarliche vnnd kurtzweilige, Frankfurt, 1570

Single Post Navigation

2 thoughts on “Călătoriile lui Johann (Hans) Schiltberger (circa 1380-1440) în Țările Române

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: