Tipărituri vechi

românești sau despre români

Credințele tracilor despre moarte după Pomponius Mela (sec. I d.Hr.)

Cartea a II-a, Capitolul II din De situ orbis:

„Lângă aceștia [sciți] se găsește Tracia. Ea se întinde de la țărmul pontic și până departe de iliri, mărginindu-se dintr-o parte cu Istrul și de alta cu marea. Ținutul nu are nici climă plăcută, nici sol bogat și, cu excepția ținuturilor din apropierea mării, este neroditor, friguros și suportă destul de greu semănăturile; rareori îngăduie pământul să crească pe alocuri pomi fructiferi; mai deasă e vița de vie, însă nici rodul ei nu se coace și nu se îndulcește, dacă cultivatorii nu-l ascund de frig sub frunze. Ținutul acesta are mai multă grijă pentru bărbați; totuși, nu în ceea ce privește aspectul lor, căci ei au înfățișarea aspră și urâtă, ci doar în privința cruzimii și a numărului, pe cât de mulți pe atât de sălbatici. [Tracia] are puține ape care se varsă în mare, însă ele sunt foarte cunoscute ca Hebrul, Nestos și Strimon. În interior se înalță munții Haemus, Rodope și Orbelos, vestiți datorită sărbătorilor lui Bacchus și cortegiilor de menade, pe care le-a instituit pentru prima oară Orfeu. Dintre acești munți, Haemus urcă atât de sus, încât din vârful lui se poate zări Pontul Euxin și Marea Adriatică. Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având însă fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geții. Acest lucru se datorește credințelor lor deosebite; unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, iar alții socotesc că, deși nu se vor mai întoarce, ele totuși nu se sting, ci merg în locuri mai fericite; alții cred că sufletele mor negreșit, însă că e mai bine așa decât să trăiască. De aceea, la unii sunt deplânse nașterile și jeliți noii-născuți; dar dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucruri sfinte, prin cânt și joc […]”

Sursa imaginilor: Dionysius Periegetes, Pomponius Mela, De situ orbis, ediția din 1577

Sursa traducerii: V. Iliescu, V. Popescu, Gh. Ștefan, Izvoare privind Istoria României (Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes). Vol. I. De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, București, 1964 (pe www.dacoromanica.ro)

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: