Tipărituri vechi

românești sau despre români

Cronicarul bizantin Niketas Choniates (circa 1155-1205) despre vlahi

Imperii Graeci historia, ediția lui Hieronymus Wolf, retipărită în 1593

Anul 1164. Evadat din temniță, Andronic Comnenul se îndreaptă spre Galiția (Cnezatul Halici), dar este prins și predat de vlahi (Blachis/βλάχων) împăratului Manuel I Comnenul (Despre Manuel Comnenul, cartea a IV-a, 2)

Și ajungând la Melitobon și încălecând pe caii care-i fuseseră pregătiți pentru fugă, ia drumul drept spre Anhialos. După ce a sosit acolo și s-a arătat lui Pupakes, acela care, după cum am spus mai înainte, suise cel dintâi scara în Corfu, și a luat de la el merinde de drum și a căpătat călăuze, a pornit spre Galiția. Dar când Andronic a încetat să se mai teamă, ca și cum scăpase de mâinile urmăritorilor și ajunsese la hotarele Galiției, către care se repezise ca spre un azil mântuitor, atunci cade în capcanele vânătorilor. Căci prins de vlahi, la care ajunsese zvonul despre fuga lui, era dus din nou înapoi, la împărat.” (de la pagina 143, rândul 37 în limba latină și rândul 36 în limba greacă)

Anul 1185. Începutul revoltei vlahilor balcanici, sub conducerea fraților Asan și Petru (Despre Isaac Anghelos, cartea I, 4)

Iar după ce s-au potolit și neamurile din Răsărit, primind atât daruri întâmplătoare, cât și dări anuale (căci așa știu cârmuitorii romeilor din zilele noastre să-și câștige bunăvoința străinilor, năzuind după tihnă, asemenea slujnicelor tinere care se indeletnicesc cu torsul), <Isaac> vru să-și ia soție de neam strain, căci pe aceea pe care o avusese o pierduse prin moarte. Intrând dar în tratative, prin solii, cu Bela, regele Ungariei, ia de soție pe fiica acestuia, care nu împlinise încă zece ani. Dar zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruțare din propriile-i ținuturi; și a jegmănit, din meschinărie, și alte orașe din părțile Anhialosului, pe furiș, dar mai ales și i-a făcut sieși și romeilor dușmani pe barbarii din muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi. Aceștia, încredințați de inaccesibilitatea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe fortărețele lor, care sunt și foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva romeilor; atunci însă, găsind așa-numitul pretext al lui Patroclu în răpirea turmelor lor și în oprimarea lor înșile, au dezlănțuit o răscoală violentă. Și erau izvoditori ai nenorocirii și agitatori ai întregului neam, unul Petru și cu Asan, de același neam și obârșie” (de la pagina 399, rândul 39 în limba latină și rândul 30 în limba greacă)

Sursa traducerii: Izvoarele Istoriei României (Fontes Historiae Daco-Romanae). Volumul III. Scriitori bizantini (sec. XI-XIV), București, 1975 (se găsește pe http://www.dacoromanica.ro/ )

Sursa imaginilor: Imperii Graeci historia, 1593

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: