Tipărituri vechi

românești sau despre români

Cuvânt moldovenesc: Cine-s moldovenii? (Chișinău, mai 1913)

Cuvânt moldovenesc. Revistâ de literaturâ și științâ practicâ. Numărul 1. Mai 1913

„Cine-s moldovenii? (din istoria neamului)

Eu cred, că mulți cetitori s-or mira, cetind întrebarea aceasta. Dar să nu vă mirați, oameni buni! Eu sânt bine încredințat, câ chiar din acei moldoveni, care știu carte bine și au învățăturâ mai mare, sânt foarte puțâni, care sâ poatâ răspunde la întrebarea aceasta, adecâ, cine-s moldovenii? Puțâni dintr-înșii știu, din ce neam să trag, cine au fost strămoșii lor, prin ce împrejurări a trecut neamul lor, de a ajuns la starea de astâz. Întrebațî-l, de pildâ, pe un jâdan, sau pe un neamț – fiecare dintr-înșii vă va răspunde, câ-i jidan, câ-i neamț și, de vreți, vă va spune și toatâ istoria neamului lor pânâ-n zâua de astâz. Dar noi, moldovenii? Oare știm noi trecutul neamului nostru? Știm noi istoria strămoșilor noștri? Nu! Rar, foarte rar întâlnești vr-un moldovan, care știe macar ceva din trecutul neamului său; da mulți sânt și de acei, cărora li-i rușine a să numi moldoveni, care să leapâdâ de neamul lor. La așa stare am ajuns, oameni buni, câ moldovanul sâmte rușine, câ-i moldovan! În loc de mândrie – rușine! Și oare cum s-a întâmplat aceasta? Ce pricini ne-au adus la așa stare? Cred, câ multe sânt pricinele aceste, dar cea mai mare, mi să pare, este lipsa științei trecutului nostru, care aduce dragostea de neam și chiar mândria, câ ești o rămuricâ a stejarului bătrân, rotat și frumos, precum este neamul latin sau rimlean, din care ne trajem și noi moldovenii.

Având în vedere folosul științei trecutului nostru, am găsât de cuviințâ în cărticelele „Cuvântului moldovenesc” sâ povestesc cu încetu istoria neamului nostru, lămurind din capu locului, de unde să traje neamul moldovenesc, cum el a crescut și s-a lățât de a ajuns la starea de astâz, după veacuri de luptâ și de suferințâ. Voi povesti apoi grozavele cumpene, prin care a trecut neamul nostru și din care el a ieșit biruitor, păstrându-și limba părinților, obiceiurile strămoșilor, lejea creștinâ și pământul strămoșilor, adecâ cea ce este mai scump, ce este mai sfânt pentru fie-care nație în lume, și mai ales pentru moldoveni – fiii pământului.

Rămâne însâ, înainte de a începe povestirea istoriei neamului nostru, sâ spun câteva cuvinte despre aceea, ce este istoria și ce folos ea poate sâ ne aducâ. Cuvântul „istoria” însamnâ povestirea faptelor trecute, ce au fost în vremea de demult, când noi încâ nu eram, și despre care fapte noi știm numai din gura bătrânilor, sau din însămnările făcute de cineva pe vremurile acelea.

Istoria s-îngrijește sâ lămureascâ faptele trecutului și cu asta tot odată îl învațâ pe om sâ trăiascâ mai cu chibzuințâ. Mintea omului pricepe, câ tot, ce să face pe pământ, are pricinâ, are izvor, dar foarte puțini din oameni știu pricinele și izvoarele adevarate ale faptelor trecute. Și ne cunoscând, din ce să traje cutare și cutare faptâ în viațâ, omul nu știe sâ să fereascâ de faptele răle și primejdioase și sâ să folosascâ de faptele prielnice în viața lui sufleteascâ sau trupeascâ. Și aceasta numai din pricina aceea, câ omul nu știe trecutul, care adese ori poate sâ-i dee povețe și pilde de viațâ bunâ și vrednicâ.

Acelaș folos îl aduce și istoria unui popor întreg. Prin cunoașterea cât mai temeinicâ a trecutului – poporul capâtâ credințâ nestrămutatâ în vrednicia neamului, din care să traje și nădejdea în vremuri mai bune pentru sâne în viitor…

Cunoscând de amăruntul viața trecutâ a strămoșilor, poporul va scoate de aici îndemn pentru traiul lui de az și pilde și povețe folositoare pentru traiul de mâne. Cunoscând însușirile strămoșilor, oamenii de astâz pot sâ le urmeze pe cele bune și sâ se lepede de cele răle. Și făcând așa, poporul poate sâ-și croiascâ o soartâ mai frumoasâ, mai vrednicâ, mai ușoarâ, decât aceea, în care să găsăște astâz, iar în viitor va ajunje la o stare, la care are tot dreptul, ca un popor vrednic, voinic și cuminte.

Și sfatul acesta de a învața trecutul neamului nostru ni-l dau mulți oameni învațați și cuminți. Unul dintr-înșii, bunâoarâ, vestitul istoric al neamului românesc Mihail Kogălniceanu, spune: „sâ ne țânem mai ales de cele trecute, sâ ne țânem de obiceiurile strâmoșești, sâ ne țânem de limba și de istoria noastrâ; istoria neamului, mai ales, sâ ne fie cartea de căpetenie.

Cred, câ acei din moldoveni, care v-or avea dragoste și dorințâ sâ asculte și sâ învețe macar oleacâ din viața strâmoșilor noștri, n-or fi nemulțumiți sâ asculte povestirea scurtâ, ce voi face eu. Mai bine sâ știe moldovanul istoria lui macar pe scurt, decât sâ n-o știe de loc!

Neamul nostru în zâlele de astâz locuește o întindere de pământ, care este de 7-8 ori mai mare decât întreaga Basarabie. Hotarâle pământului, locuit de neamul nostru, sânt: Dunărea, Tissa și Nistru, – ape care curg în Marea Neagrâ. Sânt moldoveni și peste Dunărea și peste Nistru, dar mai puțini.

Numărul neamului nostru sâ rădicâ pânâ la vro 15 milioane de suflete, din care un milion și jiumatate, sau și mai bine, trăesc în Basarabia.

Mărimea numărului acestui ni-l v-om putea închipui din cuvintele unui preut din Bucovina: „dacâ ne-am prinde cu toți într-o hoarâ mare moldoveneascâ, mânâ la mânâ, cum să obișnuește la „hoara mare” și ne-am închipui câ pe pământul acesta n-ar fi ape și munți, ci ne-am putea întinde în hoarâ după placul inimei noastre, ar trebui sâ călătorești fărâ încetare 11 zile și 11 nopți cu trenul (poeazdu) fuljer roatâ în jiurul acestei hoare, pentru ca sâ-i poți da de capât; unul călăreț de frunte n-ar trebui sâ fugâ cu calul său neîncetat timp de 26 săptămâni, pânâ ce va ajiunje iarâ acolo, în capâtul hoarei, de unde s-a pornit; iar un soldat voinic ar trebui sâ tot meargâ, fârâ a poposâ, cu pas mașcat ostășesc, tocmai un an de zile, pânâ ce va încunjiura hoara moldoveneascâ!”

Dar nu întreg neamul nostru trăește sub aceeași ocârmuire. Unii din români sânt supuși împaratului Austro-Ungariei, cum sânt cei din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, alții trăesc în Machedonia și Albania – țări foaste turcești pânâ az; iar noi, moldovenii din Basarabia, sântem supușii credincioși a Măriei Sale Imperiale, Împaratului Întrejei Rusii, Nicolai Alexandrovici al Doilea. Și numai cei din Moldova, Muntenia, Oltenia și Dobrojea sânt neatârnați și alcătuesc țara lor România.

Din povestirea istoriei neamului nostru vom afla pricinele și împrejiurările, care au adus neamul nostru la împărțirea aceasta între pomenitele stăpâniri.

Dar despre asta în numerile viitoare ale Cuvântului moldovenesc.”

S. Murafa

Sursa: Biblioteca Națională a Republicii Moldova

Anunțuri

Single Post Navigation

7 thoughts on “Cuvânt moldovenesc: Cine-s moldovenii? (Chișinău, mai 1913)

  1. да аста е лимба валахэ ! ын лимба молдовенеаскэ , ну егзистэ литера (я) – (ю) пропоганда чеа ромынэ ! сэ не спеле греерий !

    • Am permis comentariul ca să înțeleagă lumea cum au distrus sovieticii mințile peste Prut.

    • Multumim ca ne-ai lamurit! Acum stim si noi care este diferenta dintre limba „moldoveneasca” si cea „valaha”!:)). Poate iti dai osteneala sa ne explici si diferenta/diferentele dintre limbile „valaha”, „moldoveneasca” si limba noastra – cea romana.
      PS: Cum se face atunci ca autorul textului din 1913, Simion Murafa – dintr-o familie veche de razesi orheieni – traind in gubernia tarista numita Basarabia scria la un ziar de limba „valaha” din Chisinau numit „Cuvant Moldovenesc”? Nu stia „moldoveneste”? Cine ii erau cititorii?

  2. Lecitina cu vitrion on said:

    corect, nikalay, in limba română nu există „ia” rusnakk, cum nu există nici in limba „valahă”…Am însă o veste proastă pentru tine: niciun savant nu a putut să ne spună, nici măcar spalatoriul tău de creier, v. stati, ce „popor” vb. „valaha”…Apropos, tu cunoşti limba sanktpetersburghezza?

  3. Primul comentariu nu-i scris de moldovean, e un rusofon!

  4. Gloria on said:

    Multumim 🙂 Cand a devenit mai interesant s-a terminat textul –unde putem gasi continuarea? Profesoara mea de sitorie era o tataroaica bolsevica fara suflet! n-a pomenit niciodata cuvantul „neamul nostru” ne ura pe toti elevii si noi o uram pe ea si materia ce-o preda: Istoria cea mai importanta stiinta a unui neam! „Neamul nostru în zâlele de astâz locuește o întindere de pământ, care este de 7-8 ori mai mare decât întreaga Basarabie. Hotarâle pământului, locuit de neamul nostru, sânt: Dunărea, Tissa și Nistru, – ape care curg în Marea Neagrâ. Sânt moldoveni și peste Dunărea și peste Nistru, dar mai puțini” Minunat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: