Nicolae Istrati, Corespondenție între doi amorezi sau limba romănească la anii 1832 și 1822

„Almanah de învățătură și petrecere publicat de Mihail Kogălnicean. Iașii. La Cantora Foiei Sătești. 1844” (din Calendar pentru poporul romănesc pe anul 1844)

Corespondenție între doi amorezi sau limba romănească la anii 1832, și 1822

I
Cuconiță

În sfârșit nu am putere să mai fiu obijduit,
Ș aceasta printr-o zapiscă eu de mult ți-am dosloșit.
Că făcând sprafcă în mine, în acest amar predmet,
Din povodul dumitale, m-am trezit cu rană-n pept.
Dar dumneta prin povescă mi-ai făcut aspru ponos,
Vrănd cu mine peripiscă, și cerănd să-ți dau dopros.
Ascultă-mă, Cuconiță: eată-ți docladarisesc,
Că jaloba mea nu zice decăt cum că pătimesc,
Și vipisca ce-ți trimisem nu merita vigavor;
Căci din hodul dealii mele se vede numai amor.
Dumneta bagă de samă la opisul ce ți-am dat,
Și-i vedea că sânt un liude cu sufletul prea curat,
Drept aceea eu o cnigă scripisită și cu șnur,
Ți-o predstavlisesc, stăpănă, cu ahotă și ogur.
Cerănd podpiscă anume la otnoșenia mea;
Căci și eu voiu da rospiscă, ori cănd dumneta vei vrea.
Nu mă ovolni din gându-ți, sau vr-un nadpis să-mi întorci,
Căci eu jărtfesc pentru tine, cer, pământ, lume, i proci.
Raspolojenia ăncă nu eartă a nastoji
Pe-un dvorenin ce iubește și cere a se iubi,
Pe-un pameșnic ce-n dejurstfă de multe ori s-au primit,
La presudstvii ca pomoșnic cu credință au slujit.
În multe comandirofce tot cu cinste am ămblat,
Și sledsvii pe la zastave de multe ori am lucrat;
În otpusci cu podorojne eu ca alții eu n-am eșit,
Sau ostanofce la slujbe în veac n-am pricinuit;
Samovolnicie earăși nici cum nu am săvârșit,
Ci nagrajdenii primit-am, ca un cinovnic cinstit.
Nacazanii pentru slujbă nici odată n-am avut,
Și zdeaci a lucra ca mine altul nu s-au mai văzut.
Din Stolo-nacealnic astăzi spre ciaen sânt pomăzuit;
Pentru că cunosc pareatca; l-asta m-au înaintit,
Nu crede deci la donosuri, nu-mi luoa al tău favor
Și nu uita că mă chiamă… *** sân ***

II
Beicachimu

Paraponu ce-mi făcuseși, file, eu l-am priimit;
Ostoson nu ai cuvinte, fosmul meu cel mult iubit.
Titaftelis, eu agamu, oriste îți hărăzesc,
Și eu malista, psihimu, eu îți spun că te iubesc.
Ti teriazi, lipon, a-mi scrie ș-a-ami bănui?
Cănd arhonda, țeabimu, ești sigur că te-oiu iubi,
Tipotes nu am în lume, parigorie nu văd,
Darcănd mă aflu cu tine, beimu-n raiu mă cred.
Neshe, de la Pandedeca, de cănd noi ne-am tot iubit,
Spune-mi, lasă zeflimeaoa, telos panton te-am văndut.

Orismosas cănd ai vrut, chirie n-am și ohtat?
Căci te iubesc asfel tare, ca și cum m-ai fărmăcat.
Polacala îmi pare bine, că tu te-ai pomăzuit,
Cilen sau aghiotatos ca s-ajungi ai nimerit.
Axafna cu duioșie, te rog mult a m-asculta,
Să nu faci schepsis, tertipuri, nerozii, chetalipa.

Astăzi aceste doă feluri de limbă se înțăleg ăncă; dar poate că strănepoții nostri vor fi așa de norociți să-și facă întrebarea, ce dialecturi tracice și sauromatice sânt aceste , neputăndu-se închipui că ar fi limba Romănească, dreaptă fiică a limbii latine. Pentru acestii, și ca să nu dăm filologilor viitori pricină de nesfârșite sfezi, socotim de cuviință să alăturăm un mic lexicon de toate cuvintele îmbogățitoare și ciuntătoare limbii noastre cu tălmăcirea lor în vedere.

Biletul amorezului

Obijduit – asuprit
Zapiscă – bilet
Dosloșit – descoperit
Sprafcă – observație
Predmet – obiect
Povodul – îndemnul
Povescă – poroncă
Ponos – împutare
Peripiscă – corespondență
Dopros – protocol
Doclad – referat, propunere
Jalobă – cerere, petiție
Chipiscă – extract
Vigavor – bănat
Hodul – cursul
Deală – lucrare
Opis – însemnare
Liude – om
Knigă – condică
Scripisit – numărat

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →