Călătorie la istro-români descrisă în Calendarul pentru poporul romănesc pe anul 1847 (Iași)
Ist(r)o-românii
„Istro-românii, carii de nou s-au adaos cătră numărul de mainainte a Romănilor, sănt un mic popor păstoresc, ce trăește între ruinile mărețe a monumentelor Romane, în partea cea mai spre Nord-Ost a Italiei, și anume în Istria. Între toate națiile de uric Roman, ii mai mult se apropie de Romăni, prin dialectul, fisionomia și deprinderea lor, precum în foia Istria au descris DD. Kandler și Kovaci.
Un june călător Moldo-Romăn, vizitând în vara trecută, ruinele maestoase a Istriei, auzi de odată acolo, pe lăngă arcul lui Traian, răsunănd un fluer cu vers melanholic în asemenare cu doinile noastre, și după asta un căntec, ce-l împărtășim în original, cu încredințare că spre a fi înțelese de un Român, nu are nevoe a fi tradus.
Cănticul păstorului istro-romăn
Plin de mirare și de bucurie, de a auzi a sa limbă în depărtare de 300 mile (ceasuri) de la Patrie, călătoriul nostru recunoscu în păstor mare asămănare cu tiparul fizionomiei și cu îmbrăcămintea Romănilor de la munții Carpați, drept care deschisă următoare convorbire ce fu înțăleasă și chear răspunsă.
Călătorul: De unde ai venit frate în astă parte?
Păstorul: De la Var-alsa, vecin de costa muntelui Pedena.
Călător: Unde ai îmvățat astă limbă?
Păstor: La noi toți omerii (oamenii) o conosco.
Călător: Apoi cum o cheamă?
Păstor: O cheamă Romană e Vlahă.
Călător: Numărul vostru e mult?
Păstor: Nomerul de omiri eu nu am aflat, ma torme amu (avem) multe. Tot poporul de la Trieste e de la Fiume munca vera (vara) niegli (miei) nostri, iarna ce copra cu lana nostra. Ma tu de unde veni?
Călător: Foarte departe, de la Pont, cum ai căntat.
Păstor: Ah! Bene venitu la noi, rogu candu torni en tua cassa, Saruta de irima (inima) pe vostri pastori e torme.”
Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași
Pingback: IMPERIUL ȚARIST DESPRE ROMÂNI ÎN 1840: ”MOLDOVA ȘI VALAHIA SUNT ȚĂRI LOCUITE DE UN POPOR CARE ARE O SINGURĂ ORIGINE” | Vatra Stră-Română