Bodea Rumărul dintr-un hrisov al lui Ștefan cel Mare, emis la Suceava pe 13 martie 1489 (6997)
Fotocopie din Colecția de Documente a Serviciului Județean Iași al Arhivelor Naționale
Traducerea din Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova. Vol. III (1487 – 1504), București, 1980:
”† Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că au venit, inaintea noastră și inaintea tuturor boierilor noștri moldoveni, Nastea și fratele ei, Toma, și sora lor, Ilca, fiii lui Coste, nepoții lui Oană vornic, și Ana și fratele ei, Sima, fiii lui Lazor, de asemenea nepoti ai lui Oană vornic, de bunăvoia lor, nesiliți de nimeni, nici asupriți, au vândut ocina lor dreaptă, din uricul bunicului lor, Oană vornic, pe care l-a avut el de la bunicul nostru, Alexandru Voievod, o bucată de pământ din hotarul Alboteștilor, la gura Săratei, loc de sat, slugii noastre, pan Lupe armaș, pentru 80 de zloti tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Lupe armaș, și a plătit toți acei bani, 80 de zloti, în mâinile Nastei și ale fratelui ei, Toma, și ale surorii lor, Ilca, fiii lui Coste, și ale Anii și ale fratelui ei, Sima, fiii lui Lazor, toți nepoți ai lui Oană vornic, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri.
Și întru aceea, de asemenea, a venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni, sluga noastră, Stanciul, fiul lui Giurgiu Husea, de bunăvoia sa, nesilit de nimeni, nici asuprit, și a vândut ocina sa dreaptă din uricul său drept, o seliște peste Prut, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, de asemenea slugii noastre Lupe armaș pentru 150 de zloți tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Lupe armaș, și a plătit toți acei bani sluga 150 de zloți, în mâinile lui Stanciul, fiul lui Giurgiu Husea, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri.
Deci noi, văzând buna lor voie și tocmeală și plată deplină, noi și de la noi i-am dat și i-am întărit slugii noastre, pan Lupe armaș, acea mai sus spusă bucată de pământ din hotarul Alboteștilor, loc de sat, la gura Săratei, și acea seliște peste Prut, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, să-i fie de la noi uric și cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și întregului lui neam, cine i se va alege mai apropiat, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestei bucăți de loc din hotarul Alboteștilor să fie începând de la gura Săratei la vale, pe malul Prutului și la capătul de sus al Rediului lui Goran, la un ulm însemnat, de aici drept la deal, la un stâlp, de aici pe această parte a dealului, pe coastă, până la doi stejari însemnați, de aici la un stejar însemnat, de aici peste dumbrăviță, la vilcea, la un stejar însemnat și pe vâlcea în sus până la Troian, la stâlp, și pe Troian în sus pânâ unde cade Troianul în Sărata, apoi, pe Sărata în jos, până unde cade Sărata în Prut.
Iar hotarul acestei seliști, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, <să fie> începând de asemenea de la gura Săratei, și pe malul Prutului în sus pâna la seliștea lui Bodea Sârbul (Бодѣ Сръбоуʌа), de aici tot pe malul Prutului în sus, până la seliștea lui Bodea Rumărul*(Бодѣ РȢмърȢʌа), iar de aici în sus la deal și peste câmp la pisc la matca Săratei, de aici pe vechiul drum la deal și pe vârful dealului în jos. la movila săpată, de aici pe pisc la un stâlp și la un alt stâlp, de aici pe drum până la hotarul lui Limbădulce. Acesta le este tot hotarul.
Iar la aceasta este credința domniei mele, a mai sus scrisului, noi, Ștefan Voievod, și credința preaiubiților fii ai domniei mele, Alexandru și Bogdan-Vlad, și credința boierilor noștri: credința panului Zbiare, credința panului Neagu, credința panului Duma, credința panului Gangur, credința panului Dragoș vornic, credința panului Hărman, credința panului Iațco Hudici, credința panului Dajbog, credința panului Șteful de la Hotin, credința panului Micotă și a panului Reațeș pârcălabi de Neamț, credința panului Andr<eico Cio>r<torovschi>, credința panului Grozea pârcălab de Orhei, credința panului Ion Să<ca>ră p<ârcăl>ab de Cetatea Nouă, credința panului Clănău spătar, credința panului Boldor vistier, credința panului Eremia postelnic, credința panului Andreico ceașnic, credința panului Ion Frunteș stolnic, credința panului Șandru comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici.
Iar după viața noastră, cine va fi Domn al țării noastre, din copiii noștri sau din neamul nostru sau iarăși pe oricine îi va alege Dumnezeu să fie Domn al Țării noastre, Moldova, acela să nu-i clinteasca dania și întărirea noastră, ci să-i întărească și să-i împuternicească, pentru că i-am dat și i-am întărit pentru slujba lui dreaptă și pentru că și-a cumpărat pe banii săi drepți.
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Toader, la Suceava, în anul 6997 <1489> martie 13.”
* rândul 13 din hrisov
Tipărituri vechi 
Rumărul versus Rumănul
(după un hrisov de împroprietărire ştefanid, „în anul 6997 martie 13.”)
Of şi vai nouă, ceteţii, că am agiuns a buchi anapădale tran-scrisu’ al unora, netrebnici scribi din al XXI-lea veac al nevecilor. Că, ce naibii s-o fi stat cu scrisu-n hrisov pe dreptu’cuvînt, nu se mai poate şti(re), decît cu documentu’n subt ochi.
O să cîrîie uniia, că: ce mă legu’la tet făr’să mă doară… Dară, pre mine mă doare; că, pentru mine dureare-i, să-i tot văd pe stricătorii de scrieri halind pe nemerit salarii şi tran-scriind cum nemintea din tigvă-i con-duce.
Nu dzicu, pre-atunci, să nu se fi aflat ca omeneşti cog-nume şi Rumăr-i, şi Rumăn-i… Dară, prostie-i a-i asimila, hurtă-aic, istoricescului antic „Rîm”; cela, de un Grigoriţă Urechea, hronicar, invocat cam din planor, indicîndu niscai vetrane cuvente: găina (fără cucoş), apa, mîncarea, cu tot cu pitanţa… Că, cic’ar hi fost aduse de cătră trăieni prin bagaje şi pusă cu giugul cu care ne-au pricopsitu, pe lîngă lumeştile lor boli, peste grumezăli noastră…
Păi, ghini, bre, dimoni di anapăda-scribi: tot una-i Rumărul cu Rumănul?… Şi ce au aiste porecle cu Rîm, recte, Roma?… Cu Rumelia, mai din grabă, poate că… Ori, mai desigur cu Rumănul-măr, mugetanţi di doauă-trii chioari parali!
Transformarea „n”-ului în „r” nu e neobișnuită pentru limba română de atunci (pentru graiurile nordice, de fapt, inclusiv cel moldovenesc). Rotacism se numește fenomenul. Apropo, istro-românii până în zilele noastre își zic „rumâri”, iar dialectul lor a păstrat rotacismul.
Dar ce nu a observat sau NU A VRUT SĂ OBSERVE PROVOCATORUL KGB „statalist-moldovenist”?
Folosirea repetată de către Mare Nostru Domn ROMÂN Ștefan cel Mare a substantivului ”TROIANUL”.
Secta ”dacizatorilor și moldovenizatorilor” de Moscova A MINȚIT când ”A UITAT” de ”Plugușorul Românesc”
și de ”BĂDICA TROIAN” adică de Împăratul Nostru TRAIAN GLORIFICAT în colinde de 2000 de ani de STRĂMOȘII NOȘTRI până astăzi!
Colindele noastre străvechi spulberă ABERAŢIA RUSEASCĂ ANTI-ROMÂNEASCĂ ”statalist-moldovenistă”
numită « Noi NU suntem urmaşii Romei”.Soluţia „dacizatorilor” și ”moldovenizatorilor” de Moscova?
Aţi ghicit…sectanții „AU FĂCUT UITAT” şi „Pluguşorul”
Şi unde este cel mai popular şi azi „Pluguşorul”?
În ESTUL ROMÂNIEI.
Ca să vezi.Tocmai la…”dacii liberi”,geţi,costoboci,carpi,roxolani.
Aceia „puri”genetic,”neocupaţi”,”neasimilaţi”,”nelatinizaţi”,”neromanizaţi”.
Probabil tocmai cei ai căror strămoşi locuiau în acei închipuiți 86% din Dacia pretins „neatinşi” de Roma STRĂBUNICULUI NOSTRU Traian.
PLUGUȘORUL ROMÂNESC
Aho, aho copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi.
Şi cuvântul mi-ascultaţi.
Ia mai mânaţi, măi, hăi, hăi…
S-A SCULAT MAI AN,
BĂDICA TRAIAN
Şi-a-ncălecat pe-un cal învăţat,
Cu şeaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în şase,
Cât viţa de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat şi semănat.
Şi-a pornit într-o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte ţintăţei,
Ia mai mânaţi, măi, flăcăi, hăi, hăi…
La lună, la săptămână,
Îşi umplu cu aur mâna.
Şi el vru să vadă,
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânaţi, măi, hăi, hăi…
TRAIAN IUTE S-A ÎNTORS
Şi din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai năzdrăvan,
CUM ÎI PLACE LUI TRAIAN,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dau sporul la fugit.
TRAIAN IUTE A-NCĂLECAT,
La Ţinchin a apucat
Şi oţel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerători tari.
Şi-altele mai mititele,
Pentru fete ocheşele
Şi neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Şi ne-aşteaptă şi-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viţă-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgăşani,
La anul şi la mulţi ani!
*
“Pluguşorul ROMÂNESC” este reiterarea unei binecuvântari de început
(Callendae/ Carinda, Corindă, Cărindar)
ÎNCEPUTUL STRĂMOȘILOR NOȘTRI ROMANI în Dacia odată cu Împăratul Nostru TRAIAN.
Un TRAIAN ÎNTEMEIETOR,Descălecător(vezi Miron Costin),
Un TRAIAN PĂRINTE AL PATRIEI -”Pater Patriae”.
Împărat,BUNUL DOMN(vezi Cantacuzino)-”Optimo Principi” şi
Mare Preot (”Pontifex Maximus”).
El trage PRIMA BRAZDĂ peste Dacia TRAIANĂ , Dacia ROMANĂ.
O face DUPĂ RITUALUL STRĂVECHI,
CU DOISPREZECE BOI în numele lui “Iuppiter Optimus Maximus”,
chiar ÎN ZIUA LUI JUPITER.
ÎNTR-O JOI .
Argumentul plugusorului nu dovedeste absolut nimic, dupa cum nici acuzele tot nimic nu dovedesc. Mai bine decat o impatimire acuzatoare, e de dorit o gandire luminatoare. „Badica Troian” in viata lui nu o fi venit sa are cu vreun plug prin Dacia, asa ca mai usor cu „pianul pe scari”, va rog. Istoria si nu istoriografia, caci sunt totusi doua lucruri diferite, spun ca moesii-mysii, iliri si dardanii au trecut din Balcani in Anatolia, acolo unde s-a dezvoltat o noua colonie numita Ilion, care prin extindere a devenit Tros – Troada, sau Troia. Tracii au fost aliatii troienilor in lupta contra aheilor, iar dupa distrugerea cetatii Troia, supravietuitorii s-au retras pe mai multe trasee, unul maritim urmat de Aeneas, a dus la fondarea Romei, un altul terestru fiind urmat de Antenor, care a dus la infintarea Padua- Padova, fiind si alte expeditii ale refugiatilor consemnate de vechile scrieri istorice. O alta ramura a refugiatilor a fost numita cea As – Asir – Asen, denumire care se pare ca provine de la topoarele lor de lupta, arma caracteristica utilizata de acest neam care a ocupat nordul Pontului – Marea Neagra, pana la Meotida – Asov, teritoriu preopnderent getic – gothic, ajungand pana in Gotland – Scanza – Scandinavia. Din aceste ultime ramasite ale refugiatilor ar proveni si danezii – dacii nordului, si saxonii si frisienii dinspre peninsula cimbrica, zona cunoscuta in perioada medievala drept Dacia.
Din tot acesr amalgam de denumiri, provincii, neamuri etc., important este a se discerne ca indiferent de denumirile lor, in permanenta au existat doua tendinte principale intre neamurile provenite din randurile tracilor, respectiv troienilor, si anume unii era atrasi de navigatia maritima si fluviala, in timp ce a doua ramura erau calatori pe uscat, cu preponderenta fiind atrasi de zonele vailor montane. De aici si alte doua noi etichete aplicate, cu diversele lor variante celor de pe coastele maritime, vezi cazul Francis Salio versus Francis Ripuari, de la ei provenind si denumirea orasului Parigi – Paris, care aduce din negura vremurilor, denumirea care aminteste numele eroului troian Paris, sau alt caz, cel all Vlaanderen versus continentalii Dutch – Dietsc, Duutsc ori Duitsc – Theudisk – Tedesci…… La noi tanshumantilor li s-a mai zis si gorali – gorani – munteni – volios -blacis – vlahi.
CU ALTE CUVINTE, NU VA GRABITI SA DATI CU PIETRE, INAINTE DE A AVEA ARGUMENTE.
Dacă Rumărul = Românul e folosit alături de Sârbul, să înţelegem că pentru moldovenii lui Ştefan românii erau un neam străin?
Înțelegi greșit. Erau doi Bodea în zonă și lumea îi distingea după neam. Mai există cazuri când moldovenii sunt împărțiți după etnie:
Vor mai urma și alte materiale asemănătoare…
Ați putea să mă ajutați, indicându-mi, unde în rețea aș putea găsi o copie mai clară (de o calitate mai ridicată) sau chiar o transcriere a acestui document?
Din păcate, Arhiva medievală a României – unde se găsesc mii de documente medievale (printre care și cel de față) cu o rezoluție excelentă – nu funcționează de câteva luni. Transcrierea slavonă, precum și traducerea românească, se găsesc în Documenta Romaniae Historica.
Vă mulțumesc mult pentru munca depusă. Aduceți un mare serviciu românilor însetați de istorie.
Și eu vă mulțumesc foarte mult pnetru munca depusă pe acest sit de calitate.
Întrebare – „Sărata” în textul Slavon este „Slatina” sau chiar „Sărata”?