Tipărituri vechi

românești sau despre români

Codul Calimach, Iași, 1816

calimach-1

„Ioan Scarlat, fiul lui Alexandru Calimah voevod, cu mila lui Dumnezeu, stăpân și domn a toată Moldovlahia

Stăpânirea e un așezământ măreț, prea măestrit și cu adevărat dumnezeesc, și nimic din cele omenești nu este deopotrivă de mare cu dânsa, fiind dintru începutul nașterii tuturor întemeiată din porunca firii și cu vremea păstrată până astăzi. Căci stăpânitorul dacă-i stăpânitor și nu înșeală numele lui, nu urmărește decât fericirea și binele supușilor săi; tocmai de aceia și oamenii, încă din vremuri străvechi, au înființat domniile și și-au închipuit pe oricine stăpânește, ca pe un părinte bun și blând, și al obștei purtător de grijă și ocrotitor.

Credința celor vechi voia ca Dumnezeu și omul și binele și adevărul să fie partea tuturor, dar cel ce cugetă mai adânc și cumpănește lucrul mai bine, află mai curând, că stăpânirea face pe om asemenea lui Dumnezeu și că ea este așezată spre pilduirea omului.

Căci măreața alcătuire a lumei acesteia plină de mândrețe nu și-ar fi păstrat nepremenită și neprefăcută frumusețea și fala căpătată de dânsa dintru început, dacă pronia dumnezeiască n-ar fi străbătut până și cele mai mici lucruri și dacă toată făptura n-ar fi păzit nesmintite rosturile sfinte și legile dumnezeești primite de la începutul zidirei a toate menite a dăinui până când va găsi cu cale Cel de Sus.

Tot așa și stăpânitorul, îngrijind nu numai de păstrarea și adăpostirea tuturor celor stăpâniți, ci și de fericirea și bunăstarea lor, se coboară de la păturile cele mai de sus până la cele mai de jos, și mereu cercetează și socotește cu deamănuntul tot ce poate ferici norodul cârmuit de dânsul. Și întrucât legile sunt neapărate pentru urzirea și fericirea societății omenești, stăpânitorul, iscodind tot ce-i spre binele supușilor săi, și ca legiutor socotind că nimic nu-i mai de folos decât legile, unele dintr-însele le desființează, altele le preface, altele le drege, și la nevoie, adaugă el însuși altele care mai presus de toate aduc mântuire și foloase vieței și obștei omenești; drept care cei mai de frunte legiuitori și-au înfășurat veacul cu strălucire nemuritoare și s-au ridicat pe sine, lăsându-și numele nepieritor în templul nemurirei […]”

Sursa traducerii: St. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin și românesc. Vol. I. Partea I. Izvoadele, Vaslui, 1937 (pe www.dacoromanica.ro)

Articol postat prin bunăvoința Bibliotecii Academiei Române Filiala Iași

Single Post Navigation

4 thoughts on “Codul Calimach, Iași, 1816

  1. Pingback: Fondul de carte veche românească al Academiei Române Filiala Iași, E-L « Tipărituri vechi

  2. Pingback: Fondul de carte veche românească al Academiei Române Filiala Iași, A-D | Tipărituri vechi

  3. Pingback: Fondul de carte românească veche al Academiei Române – Filiala Iași | Tipărituri vechi

  4. Pingback: Codică țivilă sau politicească a Prințipatului Moldovii, Iași, 1833 | Tipărituri vechi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: