Tipărituri vechi

românești sau despre români

Stanislas Bellanger, Căruța, călătorie în Moldo-Valahia, Paris, 1846

Le Keroutza, 1846

Le Keroutza, 1846 (2)

„Vreți să călătoriți în principate (Moldo-Valachie)? Vă veți duce la aga, sau în lipsa acestuia, la ispravnicul orașului în care locuiți. Aga vă va întreba unde doriți să mergeți, ziua, ora la care vreți să plecați și care este adresa dumneavoastră. Aceste formalități terminate, vă va trimite o foaie de drum, pe care sunteți obligați să o arătați la fiecare popas, căpitanului sau stăpânului poștei […]

Le Keroutza, 1846 (3)

La ziua și la ora indicată, veți vedea apărând la poarta voastră un modest vehicul: este cel ce vă este destinat. Am spus modest cu intenție. Imaginați-vă o cutie, fără acoperiș, înaltă de treizeci de degete, largă de două picioare, lungă de trei, încadrată de patru roți dintr-o singură piesă, rotunjite cu o toporișcă și montate la două osii de lemn, totul fără niciun cui. Aceasta este veți vedea, un pic mai mult decât o roabă (tărăboanță) și un pic mai puțin decât un tomberon, este o troacă. Are o garnitură de frânghii, două hamuri și o chingă prin care animalul își trece capul și se eliberează foarte ușor și opt, zece, doisprezece cai atașați, aceasta depinzând de drumul pe care vreți să-l faceți […] Trei dintre cai sunt încălecați fără șa, fără scări și fără zăbală de trei români (valaques), care așteaptă flegmatic, cu biciul în mână, ca dumneavoastră să fiți gata […]

Le Keroutza, 1846 (4)

Atribuțiile celor trei surugii nu încep cu adevărat decât de la bariere. Odată depășite aceste linii, primul începe să strige într-un mod atât de // lamentabil, atât de vesel, întotdeauna discordant, până când va fi părăsit de suflu. Al doilea îl urmează, apoi al treilea, și în sfârșit primul reîncepe mai frumos, acompaniindu-și cântecul de gesturi furibunde, de lovituri arzătoare de bici și de nenumărate lovituri de picioare, astfel că ardoarea echipajului nu încetinește deloc.

Surugiul, din momentul în care a scos urletul din piept, uită tot sau mai bine zis nu își mai amintește decât trei lucruri: vocea, biciul și caii. Din păcate vehiculul și călătorul nu sunt pentru el decât accesorii nedemne de atenție. Trece peste toate obstacolele fără oprire. Gropi, râpe, torente, mărăcini, nimic nu-l înspăimântă, nimic nu-l oprește. Caii îl secondează minunat. Cu o impetuozitate neînfrânată ei devorează spațiul; viața lor întreagă pare că atârnă de fiecare pas, și fiecare pas de cei ce îl urmează. Cursele noastre peste câmp nu se compară cu acestea. Steeplechas-urile noastre sunt jocuri de colegiu. Se sparge o roată, carul se clatină, își pierde echilibrul, aruncă la zece pași călătorul său, îi rupe un umăr sau o coapsă, și își continuă drumul, sărind // în toate sensurile ca un balon elastic. Veți geme atunci, strigând după ajutor cu toată puterea plămânilor voștri. Inutil! Surugiul nu aude; zelul său exaltat îl asurzește […]”

Sursa traducerii: Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, Vol. III (1831-1840), București, 2006 (pe www.digibuc.ro)

Sursa imaginilor: Stanislas Bellanger, Le Keroutza, voyage en Moldo-Valachie, Vol. II, Paris, 1846

Anunțuri

Single Post Navigation

One thought on “Stanislas Bellanger, Căruța, călătorie în Moldo-Valahia, Paris, 1846

  1. Ce enervant, franceza mea e mult prea primitiva ca sa ma pot apropia de un asemenea text. Noroc de traducerea cel putin savroasa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: