Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, Cluj, 1791
„Fericite Auguste Împărate!
Fiindcă, în cârmuirea acestui imperiu, cea mai înaltă țintă și cel mai îndreptățit gând al Maiestății Voastre este acela ca, pretutindeni, drepturile atât ale omului, cât și ale societății civile, să se extindă înainte de toate la toți membrii care o alcătuiesc prin unirea lor și susțin și cu viața și cu avutul lor sarcinile conservării ei, și ca o parte dintre cetățeni să nu se rupă, pentru a o lipsi cu silnicie de drepturile ei și a o asupri; de aceea națiunea română care trăiește în Marele Principat al Transilvaniei pe calea acestei suplici cade în mod public la tronul Maiestății Voastre și se roagă din toate puterile să i se dea înapoi străvechile drepturi, care sunt legate prin însăși firea lucrurilor de toți cetățenii și de care în secolul trecut ea a fost despuiată, cum se va arăta îndată, fără nici un drept, ci numai din cauza vitregiei acelor timpuri.
Națiunea română este cu mult cea mai veche dintre toate națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucât este lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian în nenumărate rânduri în Dacia, cu un număr foarte mare de soldați veterani, ca să apere provincia.
Urmașii lui Traian Augustul au stăpânit Dacia câteva secole. Sub a lor neîntreruptă stăpânire, în această Provincie a fost răspândită și credința creștină după ritul bisericii răsăritene prin străduința episcopilor Protogen, Gaudențiu, Niceta și Theotin mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată aceasta întreaga istorie bisericească […]”
Sursa traducerii: Cornelia Bodea, 1848 la români, vol. I, București, 1998
Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/
Tipărituri vechi 